Țară mică, minți puține

Coaliția de guvernare clocește un ou aurit pentru Iohannis, adică un nou mandat la vîrful statului. Vrea să facă asta prin modificarea Constituției, și anume prin schimbarea modalității de alegere a președintelui.

Dacă figura îi iese și președintele va fi desemnat prin votul Parlamentului, el poate fi oricine hotărăște majoritatea politică, adică alianța PSD-PNL. Asta i-ar aduce lui Iohannis perspectiva unui nou mandat la Cotroceni, fiindcă s-ar juca pe o lege nouă. Sau, dacă Ciucă ar ieși președinte, Iohannis ar putea fi numit premier.

Acum, firește, clocitul poate da greș. Modificarea Constituției nu e un lucru ușor, mai ales cînd țara arde și guvernarea se piaptănă. Dar e de reținut faptul că oamenii conspiră, pun la cale combinații ca să-și mențină și să-și crească puterea. Putere pe care o dețin deja, dar cu care nu sînt capabili să facă, de fapt, nimic important.

Avem un guvern format din amatori, supus în întregime, într-o manieră rușinoasă și neconstituțională, unui amator leneș și înfumurat. Ca să nu folosim cuvîntul prostie, trebuie să spunem că amatorismul e o formă periculoasă de incompetență, aia care se consideră eliberată de răspundere. Guvernul Iohannis nu numai că nu înțelege urgențele și imperativele momentului, dar nici măcar nu face efortul să le înțeleagă. Acționează ca o promoție de loaze, înfricoșate de subiectul din teză și care caută înfrigurate metode de copiat.

Nu e nimic mai jalnic și mai amenințător pentru moralul economiei decît tîrguiala izmenită pe prețul carburanților, care ba e plafonat, ba e compensat, ca și cînd n-ar fi vorba despre o șarlatanie din care statul încasează 80% din bani. Unii flutură impozitul progresiv, alții mistifică cifrele din economie, iar Iohannis dă vina pe Putin. Miniștrii se vaită, promit, dar stau cu mîinile în sîn. Guvernarea nu e altceva decît un schelălăit de rău augur, care anunță și mai multă sărăcie.

Oamenii care dețin acum puterea și conspiră să dobîndească și mai multă nu simt nici primejdia geopolitică și nici oportunitatea economică. Nu realizează că presiunea războiului din Ucraina a schimbat ritmul vieții, că acum e momentul să îndrăznești, să sari peste bariere, să dezvolți, să recuperezi, să investești, să faci, invocînd necesitatea, tot ceea ce nu s-a făcut în ultimele decenii.

Pe lîngă bugetul de stat care aproape că nu contează în dezvoltarea țării, și pe lîngă PNRR, care cere birocrație și timp, există sume mari de bani care dau tîrcoale zonei de război. Fonduri gata să cumpere riscuri, să obțină concesiuni, să-și extindă influența creditînd și pariind pe ocazii. Miliarde care pot să se reverse imediat într-o economie care ar ști să le absoarbă. Dar Guvernul Iohannis-Ciucă-PSD, condus de un militar cu datorii la un fost inspector școlar, nu are nici știința și nici dorința de a căuta și a culege aceste oportunități.

Investiții mari în construcția bateriilor electrice, finanțate de fonduri americane, merg în Ungaria și Polonia, țări aflate în conflict fățiș cu standardele democrației europene, în timp ce, la noi, o investiție pentru irigarea unui milion de hectare, care ar dubla aproape producția agricolă a României, e ignorată.

În timp ce Polonia, Slovacia, statele baltice și Ungaria investesc în infrastructură ca să preia exporturile terestre ale Ucrainei, România stă degeaba cu Portul Constanța în brațe, deși există oferte de investiții masive și imediate în extinderea capacității lui de primire și operare a mărfurilor.

Piețe noi de export alimentar, unde România poate vinde pînă la un miliard de euro pe an, așteaptă la nesfîrșit după birocrația și nepăsarea administrației românești, în timp ce state ca Ungaria, Slovacia și Cehia profită de ocazie.

Industria internă de armament zace în agonie fără să primească necesarele comenzi, acum cînd războiul e la frontiere și bugetul de apărare duduie de bani. Companiile de stat abia mai respiră, iar cele private lucrează pentru armatele altor state, fiindcă statul român nu e capabil, avînd un general la comandă, să le dea de lucru.

În schimb, statul român e de acord cu planul de restructurare a companiei Tarom, care pur și simplu desființează compania în următorii trei ani, îi vinde avioanele și rutele, îi desființează cursele charter, îi concediază personalul de zbor ca să facă loc altor companii străine, în timp ce banii pentru reabilitarea companiei, pentru dezvoltarea și rentabilizarea ei așteaptă degeaba la ușă.

Ceea ce e de zis aici e că un guvern de amatori nu poate juca decît jocul mic și meschin al fofilării. Jocul cel mare, de viziune și acțiune, de perspectivă și dezvoltare, de finanțare și investiții, de parteneriere inteligentă și atragere de fonduri, de gîndire strategică și practică îi e inaccesibil.

României îi merge azi prost nu fiindcă nu are bani, soluții sau prilejuri, ci fiindcă are o conducere incapabilă, oarbă și surdă la oportunități. Guvernul se bălăcește într-o mare de ocazii, e bine să știți asta, dar preferă să facă pluta, fiindcă habar n-are să înoate. Degeaba îl premiază pe David Popovici. (Doru Bușcu, catavencii.ro)