Un editorial despre România reală, cea în care autoritățile aleg zilnic să închidă ochii. Un editorial despre poliția română — despre sistemul care se apără pe sine, nu pe oameni.
Aflu și eu, dacă nu în fiecare zi, atunci măcar o dată pe săptămână, despre câte un caz în care instituțiile statului aleg să-i protejeze pe vinovați. Să-i ajute să scape, să le șteargă urmele. De ce? Pentru că e mai simplu. Pentru că un dosar în plus înseamnă muncă, răspundere, stres. Pentru că, la final de lună, salariul vine oricum. Așa funcționează sistemul — un mecanism care a uitat de ce există.
Chiar și aici, în Baia Mare, avem cazuri. Cazuri despre care am scris, am documentat, și despre care veți mai auzi. Oameni abandonați exact de cei care ar trebui să-i salveze. Umiliți, batjocoriți, tratați ca ultimii oameni. Pentru că, în România, uniforma nu mai e un simbol al datoriei — e o mască a orgoliului. Când îmbraci haina de polițist, simți puterea. Și, uneori, alegi să o folosești nu pentru a proteja, ci pentru a domina.
Cazul Gânj e exemplul perfect. Cronica unui stat în colaps moral.
Anda Gyurca, o tânără de 23 de ani dintr-un sat din județul Mureș, a fost ucisă cu toporul și apoi incendiată de fostul ei iubit, Emil Gânj — un recidivist cu un istoric lung de violență și amenințări. De fiecare dată, legea a fost îngăduitoare. De fiecare dată, statul i-a oferit o nouă șansă. Anda a cerut ajutor. A depus plângeri. A obținut un ordin de protecție. A avut, pentru o vreme, pază de la poliție. Nimic nu a ajutat.
Autoritățile au intervenit prea târziu, prea timid, prea indiferent. Iar după moartea Andei, ucigașul a dispărut din nou. Poliția a încercat să-și ascundă eșecul sub un strat gros de aroganță și comunicate seci. Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, a desăvârșit rușinea acestui caz, aruncând vina pe victimă.
Au trecut peste 100 de zile de când Emil Gânj este „căutat” de Poliția Română. Un criminal liber, o tânără moartă, și un stat care continuă să mimeze responsabilitatea.
Nu e doar despre Anda. E despre toate femeile care trăiesc cu frică, despre toți oamenii care nu mai cred că statul îi poate proteja. E despre uniforma care a devenit scut pentru incompetență și simbol al abuzului.
România nu mai e doar un stat slab. E un stat complice.
📽️ Ancheta Recorder poate fi urmărită aici: „Cum a devenit statul complice la crimă”
– Servicii de creare site web
