SPECIAL eMM.ro – REMEMBER – Victimele exploziilor din Sighetu Marmatiei povestesc suferinta prin care au trecut pe paturile de spital (VIDEO)

Vezi VIDEO
Prin clipe greu de imaginat si o suferinta care nu poate fi exprimata in cuvinte au trecut victimele celor doua explozii de acum un an, provocate de scurgeri de gaz intr-un imobil din Sighetu Marmatiei. Dupa producerea deflagratiilor, toate victimele ranite grav au fost transferate, pe rand, de la Spitalul din Sighet, la Bucuresti. Perioada cu adevarat critica, despre care toti cei raniti in explozii vorbesc cu lacrimi in ochi, a fost cea in care erau internati la Spitalul de Arsi sau Spitalul Floreasca. eMaramures va prezinta marturiile lor, la un an dupa dramaticele evenimente care le-au marcat viata.

Majoritatea victimelor, internate in aceleasi saloane, nu vedeau altceva decat trupurile infasurate ale celorlalti pacienti raniti in explozii. Cu totii impartaseau aceleasi neputinte si dureri, avand mereu nevoie de ajutorul asistentelor sau al rudelor care stateau la capataiul lor.

„Cinci saptamani am fost spitalizata. Creme, tratamente, in fiecare zi am trait asa: bandajat, debandajat, doua saptamani am fost tinute sub morfina dupa care inlocuitor, fortral. Eram pur si simplu ca si cum am fi drogate, deci nu simteam prea multa durere, dar era greu…Era un chin pentru noi sa stim ca mergem, ne dau pansamentele jos, ne spalau. Deci, practic nu puteam sa mancam, nu puteam sa ne ridicam din pat, nu puteam sa bem o cana de apa. Tot timpul trebuia sa fie cineva langa noi ca sa ne dea”, a spus Ioana Maris, una dintre victimele primei explozii.

Dependente de prezenta si ajutorul celor din jur, victimele exploziilor marturisesc ca traumele suferite au fost nu doar fizice, ci si sufletesti, fiecare avand nevoie de consiliere psihologica pentru a trece peste tragedia de acum un an. Doru Stetca, cel care a fost martor al ambelor explozii, spune ca ultima amintire pe care o are legata de ca de-a doua deflagratie a fost aceea ca a reusit sa se ridice pe propriile picioare. Dupa care a intrat in coma. 

“Am stat trei zile in coma iar cand m-am trezit, m-am trezit acolo. Ma uitam la toate filmarile, la cum s-a intamplat, la ce a fost. Si era tot mai rau pentru mine, iar acum am ajuns in stadiul in care trebuie sa uit. Trebuie sa fiu puternic”, a povestit Doru Stetca.

Suferinta barbatului a fost cumplita dupa ce a iesit din coma. Se punea problema ca i s-ar putea amputa mainile si a suferit sapte interventii chirurgicale pana sa fie externat. Termeni medicali si tratamente care pentru multe persoane sunt greu pana si de pronuntat sunt rostite astazi cu o naturalete amara de victimele deflagratiilor. Toate acestea au devenit parte din viata lor. Pentru unele victime, dupa saptamani intregi cat au purtat bandajele pe trup, o lovitura crunta a fost aceea cand au fost nevoite sa dea piept cu realitatea din oglinda.

„Cea mai mare durere a fost cand am iesit de la terapie. Dupa doua zile, m-au pus in salon cu celelalte colege, iar dupa cateva saptamani mi-au dat bandajul jos de pe fata. M-a dus la baie maica-mea, si cand m-am dus la baie si m-am vazut cum eram in oglinda, am inceput sa plang. Maica-mea, va dati seama, s-a tinut tare, a incercat sa ma incurajeze ca sunt frumoasa, dar i-am spus «Nu-ti bate joc de mine, uita-te cum arat, sunt distrusa! Viata mea este distrusa, eu nu o sa mai pot sa fiu cum eram inainte, eu nu o sa pot sa mai fiu un om normal»”, si-a amintit Lavinia Volentiru, ranita in prima explozie. 

Ca si cum destinul nu ar fi incercat-o destul, a primit o noua lovitura de la viata la scurt timp dupa externare. Si-a pierdut parintele bolnav de cancer. “Eu am iesit din spital dupa o luna de zile. Tatal meu a fost din ce in ce mai grav, probabil si stresul l-a afectat, boala i-a accelerat iar dupa doua saptamani si jumatate, a decedat. Cel mai tare m-a durut ca nu am putut sa ii fiu alaturi macar in momentele alea, sa ii mai fi dat putina putere, sa lupte…”, a spus Lavinia Volentiru.

Daca pentru multe dintre tinerele surprinse de prima explozie reintalnirea cu cei dragi a fost un moment de liniste si fericire, pentru una dintre acestea revederea a reprezentat un moment de cumpana. Pentru ca nu putea sa comunice sub nici un chip cu parintii ei surdo-muti.

“Eu cu ei vorbesc prin semne si fiindu-mi mainile bandajate, imaginati-va, fiecare deget bandajat, fata imi era umflata, imi era arsa, buzele imi erau arse, nu puteam sa rostesc doua cuvinte, nu puteam sa le spun sa stea linistiti”, a declarat Mirela Saplontai, una dintre fetele surprinse de prima explozie.

Nici dupa ce au fost externate, tinerele nu au traversat o perioada mai buna. De acasa, parintii si apropiatii au fost nevoiti sa le ingrijeasca la fel ca in spital, cu spalarea ranilor, aplicarea tratamentului precum si a mansoanelor si manusilor care le protejeaza. Chiar si la un an de la producerea exploziilor, victimele sunt nevoite sa respecte cu aceeasi strictete tratamentele extrem de scumpe. Visele si prioritatile tinerelor s-au schimbat iar cea mai mare dorinta a lor este una comuna: aceea de a merge la operatii care sa le stearga cat mai mult de pe trup urmele deflagratiilor.

Serialul eMaramures legat de tragediile din 19 februarie 2012 de la Sighet continua, astazi, 27 februarie, cand veti putea afla ce daune vor sa ceara victimele pentru dramele prin care au trebuit sa treaca.

Citeste si: 

• SPECIAL eMM.ro – REMEMBER – Marturii cutremuratoare ale supravietuitorilor, la un an de la exploziile din Sighet (GALERIE VIDEO)
• SPECIAL eMM.ro – REMEMBER – Mobilizare fara precedent pentru salvarea ranitilor din cele doua explozii din Sighetu Marmatiei (VIDEO)
• SPECIAL eMM – REMEMBER – Vezi care sunt, in opinia procurorilor, cauzele care au dus la producerea exploziilor din Sighetu Marmatiei (VIDEO)

Sursa: Anca Popescu Glodan