WWF Romania arata ca ursul brun are nevoie de habitate intinse in care sa se poata deplasa fara a interactiona cu omul, prin intermediul unor coridoare de trecere, care ar trebui identificate si asigurate de autoritati, pentru a se evita agresiunile si deprecierea genetica a exemplarelor. Organizatia a anuntat miercuri incheierea proiectului „Granite deschise pentru ursii din Carpatii Romaniei si Ucrainei”, in cadrul caruia, timp de doi ani, au fost monitorizati mai multi ursi din Maramures, pentru a fi identificate habitatele acestora si traseele de deplasare.
La demararea proiectului, in aprilie 2012, au fost capturati de WWF Romania cinci ursi, carora le-au fost montate colane cu semnal GPS-GSM, fiind apoi lasati in libertate. De asemenea, au fost instalate camere si s-au facut cercetari in teren pentru monitorizarea acestora. La nici o luna, unul dintre ursi a fost braconat, fiind gasit impuscat cu colanul la gat. Un al doilea a reusit sa isi dea jos dispozitivul, nu inainte insa ca acesta sa transmita ca ursul trecuse granita in Ucraina.
Ceilalti trei sunt monitorizati si in prezent. Dintre ei, unul a trecut la un moment dat granita cu Ucraina de trei ori in doua-trei saptamani. Ceilalti doi au gasit conditii optime si au ramas in padurile maramuresene, deplasandu-se pe o suprafata de 6.000 – 10.000 de hectare, a aratat coordonatorul proiectului, Cristian Pap.
Potrivit concluziilor proiectului, ursul circula dintr-o zona de concentrare a speciei intr-alta, pentru hrana, imperechere, odihna, fiind un animal solitar, iar defrisarile si extinderea altor activitati umane se interpun in parcursul sau. In aceste conditii, ursul are nevoie de coridoare de trecere indeajuns de late, astfel incat, chiar daca de-o parte si de alta a acestora sunt zone locuite de oameni, sa se poata deplasa fara a fi amenintat sau a reprezenta o amenintare. Daca se simte expus, data fiind lipsa padurii, si nu-si urmeaza traseul, ursul ajunge sa traiasca intr-un habitat limitat, ceea ce duce la deprecierea sa genetica, vizibila prin faptul ca exemplarele sunt mai mici si au o capacitate mai mica de adaptare, asa cum s-a intamplat cu populatia de ursi din Apuseni, conform concluziilor proiectului.
Specialistii au mai stabilit ca se impune conservarea genetica pentru ursii din Carpatii Romaniei si Ucrainei, in conditiile in care cele doua tari adapostesc 45 la suta din populatia de ursi bruni din Europa, exceptand-o pe cea din Rusia.
De aceea, odata identificate coridoarele de deplasare pentru ursii din Maramures, autoritatile ar trebui sa tina cont de acestea si sa nu permita defrisari sau constructii acolo unde sunt aceste fasii de trecere, arata reprezentantii WWF Romania. „Nu daramam acuma case ca sa treaca ursii„, a declarat Costel Bucur, directorul programului Paduri si Arii Protejate al WWF Romania, precizand ca esential ar fi sa fie pastrata categoria de folosinta a terenurilor, adica, acolo unde este padure, sa ramana padure si sa nu se aprobe noi constructii in zonele indicate drept coridoare.
Acestea nu servesc numai deplasarii ursilor, dar daca sunt indeajuns de intinse pentru urs, inseamna ca vor asigura un habitat prielnic si caprioarelor sau altor specii mai mici.
De altfel, aceste zone sunt recunoscute in Legea ariilor protejate nr. 49/2011, care prevede ca, la noua luni de la adoptarea ei, se va stabili, prin ordin al ministrului Mediului, metodologia de identificare a coridoarelor ecologice si masurile de management ale acestora, a spus Costel Bucur, aratand ca din 2011 nu s-a facut nimic in acest sens. Astfel, WWF Romania si partenerul ucrainean, RachivEcoTur, au identificat coridoarele de trecere si habitatele ursilor din Maramures si o suprafata similara care se intinde in continuare in Ucraina. Aici traiesc intre 200 si 250 de ursi, in partea romaneasca, si 180-200 de exemplare in Ucraina.
Proiectul „Granite deschise pentru ursii din Carpatii Romaniei si Ucrainei” a fost implementat cu o finantare de 90 la suta din partea UE, in valoare de 937.834 de euro.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
