La 13 ianuarie 1873 s-a născut în comuna Copăcel, judeţul Făgăraş, Vasile Suciu, într-o familie de ţărani fruntaşi.
Primele studii și le-a făcut în satul natal, Copăcel, iar prima cunoştinţă cu Blajul a făcut-o ca elev de liceu, fiind unul dintre elementele de excepţie ale liceului blăjean.
A urmat teologia la Roma Colegiul „De Propaganda Fide”, a obținut titlul de doctor în filosofie (1894) și în teologie (1898), s-a reîntors in tara iar Şematismul arhidiecezan din 1900 îl prezintă ca profesor la Seminarul teologic din Blaj şi prefect de studii, profesor de religie la liceul de băieţi şi bibliotecar al Bibliotecii arhidiecezane.
A intrat în politica militantă, ca membru al Partidului Naţional Român, în anul 1912 a fost trimis la Roma de către mitropolitul Victor Mihali de Apşa, unde a petrecut trei săptămâni, înaintând memoriul de protest al Bisericii Române Unite şi stăruind pe lângă dicasteriile papale pentru a împiedica realizarea înfiinţării episcopiei greco-catolice maghiare a Hajdu-Doroghului.
În ianuarie 1918, după moartea mitropolitului Victor Mihali de Apşa, canonicul dr. Vasile Suciu a fost ales vicar general capitualar. În calitate de girant al Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Făgăraş, cu toate riscurile unei slujbe atât de înalte, a primit preşedinţia Consiliului Naţional de la Blaj şi a luat jurământul tuturor subalternilor săi. Aceasta s-a întâmplat în catedrala din Blaj, „când încă, armatele lui Mackensen se aflau la Bucureşti, şi pribegia de la Iaşi nu luase sfârşit”. Primul avion al Marelui Cartier Român a fost trimis de generalul Prezan la Blaj, fiindcă aici s-a găsit cel mai sigur loc de aterizare, sub scutul gărzii naţionale, al cărei comandant spiritual era vicarul Vasile Suciu însuşi. Şi tot aici, în castelul mitropolitan, „s-au conturat pentru întâia dată proporţiile şi hotărîrile Adunării Naţionale de la Alba Iulia… în sfatul de canonici şi ofiţeri ai regelui românesc”.
Consiliul Național Român, prezidat de Ștefan Cicio-Pop, a decis să convoace adunarea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. La 27 noiembrie 1918 Vasile Suciu a dat Circulara pastorală nr. 5742, prin care anunța prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, subliniind dreptul popoarelor la autodeterminare, urmând principiile președintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson.
În calitate de membru al Consiliului Național Român Central, a participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, care a adoptat hotărârea unirii Transilvaniei cu România. În anul 1919 mitropolitul Suciu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Sinodul electoral mitropolitan, convocat la data de 9 mai 1918, pentru completarea scaunului mitropolitan vacant, l-a desemnat pe primul loc pe vicarul general Vasile Suciu, pe locul al doilea fiind tânărul episcop al Gherlei, Iuliu Hossu.
Guvernul maghiar s-a opus numirii lui Vasile Suciu, cunoscându-se atitudinea sa de nesupunere la ordinele autorităților chezaro-crăiești. De aceea, numirea și confirmarea sa în funcția de mitropolit al al Bisericii Române Unite cu Roma va fi amânată şi abia la 1 ianuarie 1920 va fi hirotonit arhiereu şi instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unite.
Este primul mitropolit român unit investit de regele României întregite, Ferdinand I, căruia, cu ocazia investirii, mitropolitul i-a raportat că porunca dată de la Bucureşti întâiului Episcop al Bisericii Române Unite, Atanasie Anghel, de către Patriarhul ortodox Dositei al Ierusalimului de a săvârşi slujbe bisericeşti numai în limba „elinească sau slovinească” a fost călcată, nu a fost ţinută şi în Biserica Română Unită s-a slujit numai în limba română. Om de vastă cultură teologică, a lăsat cele patru volume de teologie dogmatică, două de Teologie dogmatică fundamentală şi două de Teologie dogmatică specială, a căror actualitate are caracter de permanenţă. Calitatea de bun gospodar, la fel, i-au eternizat numele în istoria Blajului şi a Bisericii Române Unite.
A început cu ocrotirea orfanilor de război, înfiinţând orfelinatul din Obreja şi atelierele de arte şi meserii din Blaj. Urmărea crearea unei clase mijlocii româneşti, dar în acelaşi timp, şi bună creştină. Mitropolitul urmărea în mod deosebit educaţia fetelor. În acest scop a înfiinţat la Blaj Congregaţia de surori „Sfânta Maria” şi a ridicat Institutul Recunoştinţei, cu liceu de fete, şcoală normală de învăţătoare, şcoală comercială superioară de fete, internat în acelaşi complex şi, mai târziu, şcoală de menaj.
Toate aveau scopul refacerii vieţii morale, punând mare nădejde că aceste fete, prin educaţie, vor deveni mâine adevărate soţii şi mame. A făcut să se înalţe noua clădire a Şcolii Normale de băieţi şi frumoasa clădire a Şcolii comerciale superioare de băieţi.
La Roma a sfințit piatra fundamentală a Colegiului „Pio Romeno”, unde vor fi trimiși tinerii studenți, iar cu prilejul împlinirii a 175 de la întemeierea școlilor Blajului, a sfințit Palatul Cultural din Blaj. În timpul arhipăstoriei sale, la 10 mai 1927, a fost încheiat Concordatul cu Sfântul Scaun, care a fost ratificat la 7 iulie 1929, în timpul guvernului condus de Iuliu Maniu. Mitropolitul Vasile Suciu, om de mare cultură și mare teolog, a participat la diferite congrese internaționale teologice. În anul 1929 a înființat AGRU (Asociația Generală a Românilor Uniți), iar în anul 1930 a reușit să obțină înființarea Episcopiei Române Unite a Maramureșului. „O figură de sfânt şi de ostaş” i-a spus Nicolae Iorga.
Sănătatea mitropolitului Vasile Suciu s-a șubrezit, suferea de ateroscleroză și de diabet. A continuat să muncească până la moarte, care a survenit la 25 ianuarie 1935.
– Servicii de creare site web
