Crestinii il sarbatoresc duminica, 26 octombrie, pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, care s-a nascut in Tesalonic, unde se si afla moastele sale. In popor, sarbatoarea mai este cunoscuta si sub numele de Sanmedru ori Samedru. Traditia vorbeste despre aceasta sarbatoare ca ultima din toamna, cea de Sfantul Andrei fiind prezentata ca un “cap de iarna”.
Dupa moartea tatalui sau, guvernator al regiunii, Sfantul Dumitru a fost numit de imparatul Maximilian succesor al acestuia, incredintandu-i cetatea, cu porunca sa o “curete” de crestini. Acesta a inceput sa propovaduiasca Evanghelia. Imparatul roman a aflat de acest lucru si poruncit ca Dimitrie sa fie inchis. In ziua de 26 octombrie, au intrat in temnita ostasi si, gasindu-l stand la rugaciune, l-au ucis cu sulitele.
Moastele lui Dimitrie se spune ca au fost gasite intregi si nestricate cand Leontie a hotarat sa-i dedice sfantului, in semn de multumire ca s-a tamaduit, o biserica mare si frumoasa, iar pentru aceasta a fost nevoit sa darame vechiul lacas ridicat chiar pe mormantul sfantului. Din moaste se mai sune ca a izvorat mir si a umplut toata cetatea Tesalonicului cu o mireasma patrunzatoare si placuta. Osemintele sfantului au fost puse intr-o racla, la care credinciosii se pot inchina si azi.
In traditia populara, sarbatoarea Sfantului Dimitrie marcheaza sfarsitul verii pastorale, fiind numita si Samedru sau Ziua Soroacelor, pentru ca in aceasta zi se rezolvau si se lichidau toate socotelile, chiriile, imprumuturile, slujbele sezoniere si alte intelegeri incheiate cu sase luni in urma, la Sangiorz (23 aprilie) si se incheiau noi invoieli. Cu ocazia acestei sarbatori, romanii aprind focuri in curti, iar peste flacari sar copiii – pentru a fi sanatosi, sau tinerii – pentru a se casatori.
In Maramures, obiceuiul era ca de Samedru (26 octombrie), cand au fost aduse turmele in „tomnatec”, sa se faca alesul oilor. In culegerea de folclor din colectia Memoria Ethnologica, Maria Rednic, de 60 ani, din Oncesti, arata ca “acum e liber hotarul si nu-i bine sa nu fie lasate turmele la pascut de catre proprietarii terenurilor, ciobanii ii blestemau. Se considera ca l-ai refuzat pe Moise, fiind un mare pacat”.
Etnografii maramureseni au explicat ca “in ziua in care turma este separata si reincredintata stapanilor se poate vorbi de un ritual sferic: la plecarea in munte ultima oaie era mulsa pe prag, cu mainile incrucisate; acumiar la 26 octombrie se repeta procedeul, dar este aleasa prima oaie din turma, iar cu laptele obtinut sunt stropite toate oile, precum si grajdul, facandu-se si semnul crucii si rostind: Cum a dat lapte/Asa sa dati si voi/Aceasta oaie/ Cat iti trai.” – Sursa: Anuta Savu, 78 ani, Viseu de Sus.
In aceasta zi se spune ca pacurarii (ciobanii), cu clopurile frumos impodobite cu flori de munte, sunt primiti sarbatoreste de intreaga comunitate si poate incepe petrecerea. Obiceiurile de Sfantul Dumitru erau asemanatoare cu cele din preajma echinoctiului de primavara, cum erau focurile si rotile de foc – cu rol de purificare.
Ar mai fi de precizat ca Sf. Dumitru, impreuna cu Sf. Gheorghe, imparte Anul Pastoral in doua anotimpuri simetrice, vara constituind-o perioada intre datele celebrarii celor doi sfinti, avand ca miez al timpului ziua Sf. Ilie.
Sursa: Ioana Osan
– Servicii de creare site web
