Crestinii sarbatoresc astazi, 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului in Biserica. Sarbatoarea mai este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia, iar in aceasta zi este dezlegare la peste.
Desi nu instituita oficial, sarbatoarea a existat inainte de sec. al VI-lea. Exista astfel o mentiune a ei din sec. al IV-lea, facuta de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai exista si o marturie privind construirea unei biserici de catre imparateasa Elena in cinstea acestui eveniment. Sfantul Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeste si el despre aceasta sarbatoare ce se tinea la Ierusalim.
In sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit cate o predica in cinstea acestei sarbatori. Se pare ca data de 21 noiembrie reprezinta data sfintirii unei biserici cu acest hram in 543. Biserica a fost construita de Iustinian cel Mare langa zidul ruinat al Templului. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata mult mai tarziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima data la Avignon, in 1374. Ea s-a raspandit in sec. XV-XVI, in timpul papilor Sixt al IV-lea si Sixt al V-lea.
Dupa cum fagaduise, cand Maria a implinit 3 ani, Ana a dus-o pe aceasta la Templul din Ierusalim. Amanunte despre aceasta etapa a vietii Maicii Domnului sunt consemnate intr-o apocrifa din secolul al II-lea, cunoscuta sub numele de „Evanghelia dupa Iacov“ sau „Protoevanghelia“.
Astfel, la trei ani de la nasterea fetitei, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au chemat toate rudele lor din Nazaret, au imbracat-o pe fetita cu cele mai bune haine si au plecat spre templu. Cete de fecioare tinere insoteau grupul si cantau, tinand lumanari aprinse in maini. La templu a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul.
Pana la intrarea in templu se urcau 15 trepte si, potrivit ritualului, iudeii trebuiau sa se opreasca pe fiecare treapta pentru a rosti un psalm. Fiind prea mica, parintii au vrut s-o ajute pe Maria si sa rosteasca psalmii in locul ei. Fetita insa, prin harul divin, a urcat repede singura treptele pana sus. Dupa ce a intampinat-o, binecuvantandu-o prin cuvintele „Tu esti cea care in Dumnezeu si-a proslavit numele sau intre iudei. Tu esti cea in care Dumnezeu va descoperi mantuirea pe care a pregatit-o poporului sau“, Marele Preot a luat-o de mana pe prunca si a dus-o in cea mai sfanta incapere a templului, in Sfanta Sfintelor.
Traditia spune ca Fecioara Maria a ramas 12 ani la templu, petrecandu-si timpul asemenea celorlalte fecioare; citea Scripturile, iar Ingerul Gavriil ii aducea hrana si ii talcuia locurile mai greu de inteles din Biblie, pregatindu-o pentru Vestea cea Buna. Sfintii Teofilact, Ghermano, Teodorit si alti parinti bisericesti spun ca Fecioara Maria priveghea de seara pana dimineata in Sfanta Sfintelor, cugetand adanc si rugandu-se lui Dumnezeu, in rapire si in extazul mintii.
Sursa: Ioana Osan
– Servicii de creare site web
