Evreii îi spuneau localității Mosif. Primii evrei au sosit la începutul secolului 17 din Galiția. În anul 1920 au trăit cei mai mulți evrei în localitate, 1356 de suflete. La ultimul recensământ, cel din anul 1941, s-au declarat evrei 1067 de persoane. Toți evreii au declarat limba idiș ca limba maternă.
Marea majoritate a evreilor din Moisei erau agricultori, tăietori de lemne și muncitori la fabricile de cherestea. Însă, existau și câțiva comercianți de lemne sau fructe de pădure.
Comunitatea evreiească a luat ființă la începutul secolului 19, când a fost construită și o sinagogă din lemn. Majoritatea evreilor erau hasizi de Vijnița. În sat existau mai multe asociații de studiere a Torei și altele cu caracter social.
Comunitatea a avut în perioada interbelică un rabin propriu în persoana lui Mose Meir Wiedmann. Ultimul rabin a fost Ițak Back, acesta a fost ucis în Holocaust.
La sfârșitul lunii aprilie din anul 1944, autoritățile maghiare (aflate sub ocupație nazistă) și cele naziste au forțat evreii din Moisei în ghetoul din Vișeu de Sus. Țăranii de pe vale, din compasiune, și-au pus la dispoziție căruțele pentru a transporta copiii, femeile și bătrânii.
Evreii din Moisei au fost deportați în tabăra de exterminare Auschwitz-Birkenau în 19 și 25 mai. Majoritatea au fost uciși acolo. După război s-au întors aproximativ 180 de supraviețuitori, însă au emigrat cu toții până la începutul anilor 1980.
Azi în Moisei nu mai trăiesc evrei.
Sursa Asociația Maramureș Heritage
– Servicii de creare site web
