In perioada 1929-1934, s-a abatut asupra lumii o criza economica mai puternica decat acum, dat fiind faptul ca pe vremea aceea, omenirea abia isi revenea din Primul Razboi Mondial. Diferentele dintre criza economica din anul 1929 si cea actuala nu sunt foarte mari. Atata doar ca presa de atunci nu tinea sa scoata in evidenta in primul rand lipsa lichiditatilor pe piata, ci vorbea mai degraba de sfaturi si metode utile de care cetatenii sa se foloseasca pentru a depasi momentul.
Din publicatia saptamanala “Baia Mare”, pastrata in arhiva Bibliotecii din Cluj, am spicuit cateva articole din care reiese cum a fost resimtita criza financiara in randul cetatenilor si ce masuri impuneau cei care conduceau tara.
Intr-un articol aparut in ziarul “Baia Mare” pe 15 februarie 1930, adica la un an dupa instalarea marii recesiuni, se vorbeste despre primele masuri severe luate de guvernanti pentru a diminua efectele crizei.
“In vederea ca bugetele administratiunilor locale pe anul 1930 sa corespunda cat mai bine imprejurarilor economice, prin care trecem, Ministerul de Interne a dispus sa se faca toate economiile posibile, suprimandu-se toate cheltuielile facultative inutile […] astfel autoritatile locale nu vor mai plati in viitor nici o suma drept remiza pentru incesarea veniturilor percepute de organele fiscale ale Statului si nici nu vor mai da Statului vreun fel de subventii […]”
In loc de incurajari si laude, pe 1 decembrie 1929, in aceeasi publicatie apare un titlu deprimant.” Ruina si falimentul vietei economice, dezorganizarea vietei de stat”. Pe la sfarsitul anului 1931, se resimt cel mai mult efectele crizei financiare atat in Baia Mare, cat si in restul tarii. Pe 26 noiembrie 1931, ziarul baimarean publica un articol despre o “incetare generala de plati”.
Mai exact, in respectiva publicatie, se specifica “ Daca Banca de Agricultura nu poate face fata platilor acestor creante, creditorii nu au alte mijloace la dispozitie decat asteptarea fara termen pana cand aceasta banca va avea posibilitatea sa plateasca”.
Comparand situatia existenta in secolul trecut cu cea de acum, ne dam seama ca agricultorii au fost printre primii care au resimtit pe deplin efectele crizei financiare. Diferenta face ca pe atunci nu s-a ajuns la proteste de amploare, cum a fost cel de anul acesta, cand fermierii si crescatorii de animale s-au adunat cu sutele pentru a protesta in fata guvernantilor.
Marirea impozitelor este o alta metoda prin care cei care se aflau atunci la carma tarii au aplicat-o pentru a diminua efectele crizei economice. Astfel, Guvernul a introdus taxe noi, taxe care pana atunci nu existau. “Taxele pe brevetele de bauturi. Brevetele de bauturi spirtoase nu erau impuse aproape de loc pana in prezent. Taxa de 500 de lei anual nu putea fi considerata decat cel mult taxa statistica. Luata in cercetare aceasta chestiune, ministerul de finante a decis infiintarea unei taxe fixe anuale. In primul rand, era vorba sa se fixeze taxe de la 10.000 la 100.000 lei anual, dupa localitate”.
O alta idee a guvernantilor din vremea aceea a revoltat poporul roman crestin, si anume sa se munceasca in regim normal si in zilele de duminica. Presa a criticat dur initiativa legislativa.
”Credinta noastra crestineasca ne opreste sa muncim in ziua de Dumineca, sarbatorita de mosii si stramosii nostri spre lauda si marirea bunului Dumnezeu. Guvernul de astazi – probabil la straduintele celor fara credinta crestineasca – vrea sa schimbe aceasta randuiala ingaduind orice fel de lucru si in zilele de Dumineca”.
La fiecare doua sau trei luni, ziaristii aduceau vestea unor noi valuri de scumpiri si mariri de taxe. Asta pana in anul 1933 cand, situatia economica, dar si cea politica a inceput sa se redreseze, urmand ca in anul 1934, dupa 5 ani, Romania, ca si restul tarilor, sa scape de criza economica. Prin urmare, asa cum au trecut cei dinaintea noastra peste criza economica vom trece si noi. Numai ca nu putem sti daca metodele aplicate de inaintasii nostri se potrivesc in contextul socio-politic actual.
Sursa: Calin Dragomir
– Servicii de creare site web
