Pe partia La Icoana din Cavnic, la deschiderea sezonului de ski

Ninsori de basm urmate de lapovita si ploaie mocaneasca.
Alerta meteo-rutiera pentru zona Pasului Gutai si Neteda. Dar hai sa vedem ce-o fi pe-acolo fiindca peste noapte stelele puzderie si gerul au creat premisele unei frumoase zile de iarna timpurie.
Soare la Baia Mare la 9,30 dimineata cand o luam spre Baia Sprie-Cavnic dar, spre disperarea mea, o uriasa calota de nebulozitati compacte, aducand cu o demiurgica cortina, invadeaza treptat bolta de la vest-sud-est naruindu-mi treptat si definitiv fotograficele himere.

Cavnic, partia La Icoana, asteptand teleskiul – (c) Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

Frumoasa depresiunea Baia Sprie, minunat si Chioarul revelat imediat in dreapta.
Nici vorba de polei. Drumari-si facusera peste noapte treaba iar primii turisti goneau spre partiile din Cavnic.

Despicatura Cheilor Izvorul Bulzului e impresionanta la Danesti.
Fotogenici peretii stratificati dar frustrata de stralucirile bronz-aurii e Piatra Rosie de la Surdesti.

Varful Mogosa, Poiana Arsita s-au acoperit cu cele dintai betele argintii de chiciura si nea.
Minunata este si perspectiva deschisa in amontele raului Cavnic, cu cele patru cocoase ale varfului Hija la dreapta si simetric dispusa dantelaria in negru-alb a Gutaiului, de la Trei Apostoli spre varful Gutai–Gutaiul Doamnei–Secatura.
Mai apoi incepe derularea turnurilor, contrafortilor si spurcatelor valcele cu saritori si, de putini stiute, cascade a Pietrelor Soimului. Abia dupa aceea incepe sa se dezvaluie versantul est-nord-estic a varfului Mogosa si Cavnicul cu depresiunea impresionant sidefata de chiciura noptii.

Asfaltul este in continuare curat, tratat in panta si curbe cu antiderapant, de-o parte si alta a carosabilului nametii de peste 40 cm tradand prematur (dar benefic pentru comunitate, prin reprofilarea din extractiv-prelucrator minier in prestari servicii turistice) instalata iarna.

E iarna de-adevarat la Cavnic, am simtit-o prompt ocolind centrul urbei, din ce in ce mai cocheta, pe varianta din malul stang a raului Cavnic, riscand sa ma blochez printre troiene.
Lume multa, parcari asaltate de autoturisme, majoritatea cu schiuri ori snowboard deasupra.

De-aici, din centru, suim spre vestita zona miniera in amontele raului Cavnic care si-a sapat multimilenar un spectaculos defileu unduit printre maguri cu versanti abrupti, stancos-andezitici, cel mai adesea acoperiti cu tinere fageturi.

Farmecul Cavnicului e conferit de vechile casute minieresti, cochete, cu mici gradinite in fata, acum ascunse sub groasa frisca imaculata a primelor zapezi serioase, bisericile de langa sosea ori cel pitoresc pitite in mici insule invaluite de molizi tineri si zade aurii, precum intr-un vast si alungit amfiteatru.

Nu peste mult, in stanga sus, putem admira cubul de piatra al fostului geizer –Piatra Malnasului, mai apoi spre dreapta se desprinde spectaculosul drum spre Pasul Rotunda–Baiut, inchis circulatiei iarna.
De-aici molidul ia treptat locul foioaselor iar beteala alba de nea transforma falnicii arbori in incremeniti vremelnic uriasi strajeri.

Incepem sa suim Roata spre Pasul Neteda si imediat in stanga apare un hotel in curs de finalizare iar la dreapta prima partie de schi, cea mai nou amenajata, in curs de finalizare.
Urmeaza a doua, precedata de noi amenajari pentru cazare si alimentatie publica dar si casute de vacanta cu bun gust.
Molidisul nins si inghetat peste noapte diminueaza considerabil impactul vizual al inerentelor santiere aflate in lucru, pe alocuri unele constructii fiind gata de integrarea in circuitele turistice (inter)nationale.

Turistii abia vin si la inceput continua spre prima data-n folosinta, partia cu teleschi dar de doar 450 m lungime La Icoana.
Abia mai e loc in uriasa parcare mult largita si asfaltata in vara, perfect curatata de nea dar inconjurata de un zid alb de troiene inalt de peste 1,2 m.
Soarele mai gadila cucernic doar capatul de sus al partiei.

In jurul ciupercii-pagoda multime de lume, majoritatea adolescenti si tineri in curs de echipare, altii astepandu-si randul la teleschiul aflat in functiune.
Schiuri, snowboard, saniute, pungi de plastic dar si numerosi colaci rotunzi de cauciuc trasi in panza dura si rezistenta la frecusul pe gheata.

Cateva parcate ingenios-agresiv snowmobile imbie amatorii.

Chiote si rasete se aud din dreapta, acolo unde a fost amenajat un culoar larg de mai bine de un metru, lung de vreo 50 m si inclinat la circa 15-20%, inghetat bocna, prin care se pravalesc solitari sau, uneori cate doi, posesorii de colace cauciucate.
O cabanuta ca din povesti, cu sarpantele acoperite de o plapuma groasa de 40-50 cm de nea, e pitita intr-un palc de molizi aflat la capatul culoarului pentru colace.

Partia de schi e nivelata, bine tasata dar imediat inafara ei mersul devine un calvar deoarece te afunzi pana peste genunchi (la capatul superior al partiei neaua are peste 70 cm grosime).

Animatia creste in fiecare clipa.
Suim prin dreapta partiei pentru a beneficia de plonjantele perspective spre pagoda de lemn-telescaun-pornire.
In fundal, spre sud-vest-vest, se contureaza putin din abruptul Trei Apostoli si apoi Gutaiul Doamnei, in ultimul plan o sectiune a Secaturii, totul profilat pe o ingusta geana de albastru a cerului, dedesubt albul zapezii, deasupra sur-negricioasa calota compacta de nebuloase prevestitoare a unei alte reprize de ninsoare.

Coboara primii urcati cu teleschiul.
Unii temerari, serpuind in forta si punctand maiestru cu spitzul betelor, altii mai putin abili, cracanati, cu varfurile schiurilor timorat adunate-n salvator plug sau tepeni.
Survin si primele cazaturi, enervante pentru unii ce se cred maestri, prilej de amuzament pentru cei mai multi.
Casti protectoare acopera capsoarele celor mai cruzi schiori, unii de nici 5 ani, fetite si baieti.
Printre ei o buclata fetita de 4 ani si jumatate, o scumpa ce nu pregeta sa faca cristiana dupa cristiana secondata de tatal si mama ei,cu siguranta niste schiori avansati si talentati.
Alte grupuri scoala de copii abia si-au pus schiurile si se aliniaza cuminti la teleschi.
E o incantare sa-i privesti, admiri si invidiezi pentru candoare, inocenta, puritate. Mi se pare de-a dreptul admirabil gestul celor care i-au trimis aici, impreuna cu rabdatori si talentati monitori de schi.

Deja parcarea e plina ochi, a aparut si un autocar full cu turisti din Ungaria, unii inchiriaza echipament, de la imbracaminte la schiuri si bete sau snowboard, multi se plimba fascinati de frumusetea padurii troienite.
Pe la pranz animatia e in toi.
Pe partie evolueaza o intreaga pleiada de amatori ai sporturilor de iarna dar harmalaia maxima ramane la jgheabul inghetat pe care aluneca unul dupa altul colacii rosii-negri gonflati.
Capatul partiei s-a cam dus iar tentatia e din ce in ce mai mare fiindca subit exista sansa de-a fi centrifugat in troiene ori asta inseamna spor de nebunie si adrenalina cu risc minim, intrucat troienele din jur sunt excelent amortizante.

Coboram incet catre Cavnic, tragand cu ochiul spre urmatoarea partie din stanga, mai lunga, abrupta, profesionista, treptat animata, cu teleschiul functionand.
Doar prima, dinspre Roata, nu e finalizata dar mai mult ca sigur se va schia si acolo iarna asta…de va tine, asa cum se arata.

Autoturisme cu schiori suie continuu dinspre centrul urbei.
Sunt din Cluj Napoca, Satu Mare, Bihor, Ungaria si evident din Maramures.
Centrul orasului a devenit intre timp un veritabil furnicar.

Continuam spre Baia Mare si, desi soarele refuza sa se arate.
Tara Chioarului ne farmeca cu pastelurile sale melancolic-hibernale din care zvacnesc spre cer sulitele bisericilor din Surdesti, Plopis, Laschia si, mult mai aproape, grupul de biserici vechi ori mai noi din Danesti, in fine, ampla gaoace alungita de-o parte si alta a raului Sasar, stravechea Baia Sprie, dominata de Mons Medius si, mai departe, varful Ignis.

La ora 13 suntem din nou in Baia Mare, visand la o veritabila tura…duminica.

Tubing la Cavnic (c) Lucina Petru Goja