Duminică, 29 martie 2026, la ora 10.00, Sfântul Părinte Leon al XIV-lea a prezidat, în Piaţa „Sfântul Petru”, celebrarea liturgică solemnă de Duminica Floriilor şi a Pătimirii Domnului. Publicăm în continuare omilia pe care Papa Leon al XIV-lea a rostit-o după proclamarea Pătimirii Domnului după Matei:
Iubiţi fraţi şi surori,
În timp ce Isus parcurge calea crucii, noi stăm în spatele lui, călcând pe urmele sale. Şi mergând cu el, contemplăm pătimirea sa pentru omenire, inima sa frântă, viaţa sa care se face dar de iubire.
Ne uităm la Isus, care se prezintă ca Rege al păcii, în timp ce războiul se pregăteşte în jurul lui. El, care stă neclintit în blândeţe, în timp ce alţii se agită în violenţă. El, care se oferă ca o mângâiere pentru omenire, în timp ce alţii iau săbii şi ciomege. El, care este lumina lumii, în timp ce întunericul este pe cale să acopere pământul. El, care a venit să aducă viaţă, în timp ce se împlineşte planul de a-l condamna la moarte.
Ca Rege al păcii, Isus vrea să reconcilieze lumea în îmbrăţişarea Tatălui şi să dărâme orice zid care ne desparte de Dumnezeu şi de aproapele, pentru că „el este pacea noastră” (Ef 2,14).
Ca Rege al păcii, el intră în Ierusalim călare pe un măgar, nu pe un cal, împlinind străvechea profeţie care chema la bucuria venirii lui Mesia: „Iată, regele tău vine la tine: / el este drept şi mântuit, / umil şi călare pe un măgar, / pe un mânz, puiul unei măgăriţe. / Voi nimici carele din Efraim / şi caii din Ierusalim; / voi nimici arcul de război / şi voi vorbi de pace neamurilor” (Zah 9,9-10).
Ca Rege al păcii, când unul dintre discipolii săi scoate sabia pentru a-l apăra şi loveşte pe slujitorul marelui preot, el îl opreşte imediat, spunând: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri” (Mt 26,52).
Ca Rege al păcii, în timp ce era împovărat de suferinţele noastre şi străpuns pentru păcatele noastre, el „nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund” (Is 53,7). Nu s-a înarmat, nu s-a apărat, nu a purtat niciun război. A dezvăluit faţa blândă a lui Dumnezeu, care respinge întotdeauna violenţa şi, în loc să se salveze pe sine, s-a lăsat pironit pe cruce, pentru a îmbrăţişa toate crucile plantate în fiecare timp şi loc în istoria omenirii.
Fraţilor, surorilor, acesta este Dumnezeul nostru: Isus, Rege al păcii. Un Dumnezeu care respinge războiul, pe care nimeni nu-l poate folosi pentru a justifica războiul, care nu ascultă rugăciunile celor care poartă război şi îi respinge, zicând: „Chiar dacă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta: mâinile voastre sunt pline de sânge” (Is 1,15).
Privind la el, care a fost răstignit pentru noi, vedem răstigniţii omenirii. În rănile sale vedem rănile atâtor femei şi bărbaţi de astăzi. În ultimul său strigăt către Tatăl auzim plânsul celor zdrobiţi, al celor fără speranţă, al bolnavilor, al celor singuri. Şi mai presus de toate auzim geamătul de durere al tuturor celor asupriţi de violenţă şi al tuturor victimelor războiului.
Cristoase, Rege al păcii, strigă din nou de pe crucea sa: Dumnezeu este iubire! Aveţi milă! Depuneţi armele, amintiţi-vă că sunteţi fraţi!
Cu cuvintele slujitorului lui Dumnezeu, episcopul Tonino Bello, aş dori să încredinţez acest strigăt Mariei Preasfinte, care stă sub crucea Fiului său şi plânge şi la picioarele răstigniţilor de astăzi:
„Sfântă Marie, femeia zilei a treia, dăruieşte-ne certitudinea că, în pofida a toate, moartea nu va mai avea stăpânire asupra noastră. Că nedreptăţile popoarelor au zilele numărate. Că strălucirea războaielor se reduc la lumini crepusculare. Că suferinţele săracilor au ajuns la ultimele lor suflări. [ ] Şi că, în sfârşit, lacrimile tuturor victimelor violenţelor şi ale durerii vor fi şterse curând, precum bruma sub soarele primăverii” (Maria, femeia zilelor noastre).
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
– Servicii de creare site web
