Astăzi evanghelia ne vorbeşte despre Isus, care afirmă cu simplitate: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer” (In 6,51). În faţa mulţimii, Fiul lui Dumnezeu se identifică cu alimentul cel mai obişnuit şi zilnic, pâinea: „Eu sunt pâinea”. Între cei care ascultă, unii încep să discute (cf. v. 52): cum poate Isus să ne dea de mâncat propriul trup? Şi noi ne punem astăzi această întrebare, însă cu uimire şi recunoştinţă. Iată două atitudini asupra cărora să reflectăm: uimire şi recunoştinţă, în faţa miracolului Euharistiei.
Prima: uimirea, deoarece cuvintele lui Isus ne surprind. Însă Isus mereu ne uimeşte, mereu. Şi astăzi, în viaţa fiecăruia, Isus ne surprinde mereu. Pâinea din cer este un dar care excedează orice aşteptare. Cel care nu percepe stilul lui Isus rămâne suspicios: pare imposibil, ba chiar inuman a mânca trupul altuia (cf. v. 54). În schimb, trup şi sânge sunt umanitatea Mântuitorului, însăşi viaţa sa oferită ca hrană pentru viaţa noastră.
Şi asta ne duce la a doua atitudine: recunoştinţă – prima, uimire, acum, recunoştinţă -, pentru că îl recunoaştem pe Isus acolo unde se face prezent pentru noi şi cu noi. Se face pâine pentru noi. „Cine mănâncă trupul meu rămâne în mine şi eu în el” (cf. v. 56). Cristos, om adevărat, ştie bine că trebuie să mâncăm pentru a trăi. Dar ştie şi că acest lucru nu este suficient. După ce a înmulţit pâinea pământească (cf. In 6,1-14), el pregăteşte un dar şi mai mare: el însuşi se face adevărată hrană şi adevărată băutură (cf. v. 55). Mulţumim, Doamne Isuse! Cu inima putem spune: mulţumim, mulţumim.
Pâinea cerească, ce vine de la Tatăl, este tocmai Fiul făcut trup pentru noi. Acest aliment ne este mai mult decât necesar, pentru că satură foamea de speranţă, foamea de adevăr, foamea de mântuire pe care noi toţi o simţim nu în stomac, ci în inimă. Euharistia ne este necesară, tuturor.
Isus se îngrijeşte de cea mai mare nevoie: ne mântuieşte, hrănind viaţa noastră cu a sa, şi asta pentru totdeauna. Şi graţie lui putem trăi în comuniune cu Dumnezeu şi între noi. Aşadar, pâinea vie şi adevărată nu este ceva magic, nu, nu este ceva ce rezolvă dintr-o dată toate problemele, ci este însuşi Trupul lui Cristos, care dă speranţă săracilor şi învinge aroganţa celor care se îndoapă în dauna lor.
Aşadar, fraţilor şi surorilor, să ne întrebăm: îmi este foame şi sete de mântuire nu numai pentru mine, ci pentru toţi fraţii mei şi surorile mele? Când primesc Euharistia, care este miracolul milostivirii, ştiu să mă uimesc în faţa Trupului Domnului, mort şi înviat pentru noi?
Să o rugăm împreună pe Fecioara Maria, pentru ca să ne ajute să primim darul din cer sub semnul pâinii.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Astăzi, la Uvira, în Republica Democrată Congo, au fost beatificaţi Luigi Carrara, Giovanni Didoné şi Vittorio Faccin, misionari xaverieni italieni, împreună cu Albert Joubert, preot congolez, ucişi în ţara aceea la 28 noiembrie 1964. Martiriul lor a fost încoronarea unei vieţi dedicate pentru Domnul şi pentru fraţi. Exemplul lor şi mijlocirea lor să poată favoriza parcursuri de reconciliere şi de pace pentru binele poporului congolez. Aplauze pentru noii fericiţi!
Şi să continuăm să ne rugăm pentru ca drumuri de pace să se poată deschide în Orientul Mijlociu – Palestina, Israel -, precum şi martirizata Ucraina, în Myanmar şi în orice zonă de război, cu angajarea dialogului şi a negocierii şi abţinându-se de la acţiuni şi reacţii violente.
Vă salut pe voi toţi, iubiţi credincioşi din Roma şi pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi salut pe cei care provin din statul São Paulo din Brazilia; precum şi Surorile Sfintei Elisabeta.
Trimit salutul meu şi binecuvântarea mea femeilor şi tinerelor adunate în sanctuarul marian din Piekary Šląskie din Polonia, şi le încurajez să mărturisească evanghelia cu bucurie în familie şi în societate. Şi salut tinerii Neprihănitei.
Urez tuturor duminică frumoasă. Vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
– Servicii de creare site web
