Am avut ocazia sa vad Sibiul in 2007, cand era Capitala Culturala Europeana, si, la fel ca acum ma intrebam – pe undeva cu ciuda – de ce Maramuresul nu poate sa atraga atat de multi turisti pe cat ar merita? Ne mandrim cu mostenirea culturala pe care o avem si care ar putea reprezenta motorul economiei judetului, dar, ne multumim cu firimituri. Sibiul reuseste sa atraga peste 12.000 de oameni intr-un singur weekend, cu un festival de muzica rock cum e Artmania, iar noi cu vestitele biserici din lemn, cu traditiile si obiceiurile pe care le laudam intotdeauna, nu reusim sa adunam intr-o luna atatia turisti, in tot judetul.
In 9 august, cand faceam pregatirile sa pornesc spre Sibiu, pe ruta Calinesti-Baia Mare mi-a fost dat sa intalnesc doar vreo zece turisti. Am mai vazut o masina de Bihor care facea slalom printre gropile din asfalt, si atat. Nu am putut sa nu ma gandesc la grupul de arhitecti finlandezi care a fost recent in Maramures, pentru un semninar international, si care se declara incantat de simplitatea locurilor si de modul in care oamenii stiu sa se bucure de viata.
Cultura pe paine in centrul Sibiului
La Sibiu, unde m-am regasit peste cateva ore printre 12.000 de suflete dornice de distractie, nu era deloc vorba de simplitate, insa mi s-a dovedit inca o data ca se face turism adevarat si ca nu degeaba, in 2007, orasul a aparut intr-un celebru clasament realizat de portalul de calatorii “Travel Daily Newsv declasand orase ca Bruxellesul, Copenhaga sau Liverpool. 
Faptul ca Sibiul a fost desemnat Capitala Culturala Europeana in 2007 nu este o intamplare. Pe langa ca orasul are la tot pasul monumente istorice – unele mai bine intretinute decat altele -, acolo exista dintotdeauna parca o pofta enorma pentru cultura. La unele spectacole ale Teatrului Radu Stanca trebuie sa iti cumperi bilete chiar cu cateva luni inainte, iar una dintre cele mai importante librarii din zona centrala este tot timpul plina. Asa am gasit-o si vineri dimineata, in 10 august. Inca de la intrare, doua batranele simpatice scotoceau de zor in cosurile mari de rachita in care zeci de carti isi asteptau cuminti cititorii.
Traditii scoase in strada de calfe 
Festivalul Artmania incepuse de cateva zile iar in weekend urma sa aduca pe scena trupe din zona rock si metal din intreaga Europa. Printre sutele de oameni aflati in zona centrului istoric care fie faceau poze fie se lasau pozati langa cladirile istorice am gasit si cativa care munceau cu sarg. Imbracati in costume care ii faceau sa para desprinsi de la inceputul secolului XIX, cativa tineri care duc mai departe obiceiul calfelor isi aratau maiestria prin intermediul unor ateliere care se desfasurau in aer liber. Daca pe strada Cetatii se lucra doar de dragul trecatorilor, tinerii veniti din Germenia, Elvetia sau Franta si-au folosit si in scop practic indemanarea, participand la renovarea Casei Calfelor din Sibiu.
In serile calduroase care au urmat si in care tot ce iti doreai era o bere rece, m-am reintalnit cu acesti mesteri ai traditiei pe una dintre terasele Piatei Mici. Si-au marcat trecerea aducand cu ei un crocodil imens, realizat din capace de bere, semn ca viata de calfa e stropita din plin cu licorile lui Bachus. 
Concerte cu trupe de top
Odata incheiate plimbarile de peste zi, seara au urmat primele concerte ale festivalului Artmania. Gazduit de sapte ani de Piata Mare a orasului, exceptie facand doar o editie cand concertele s-au desfasurat intr-un cort urias, festivalul se anunta si anul acesta un succes, tinand cont de numele de pe afis. Iar prima seara cred ca a intrecut chiar si asteptarile organizatorilor. Trail of Tears a fost prima trupa care a urcat pe scena, iar gothic metalul lor a foat foarte bine primit de public. Au urmat Deathstars, trupa suedeza care este un nume greu in lumea industrialului si a goth-metalului. Cu un machiaj socant si cu o imbracaminte pe masura, spectacolul lor a fost unul impresionant.
Metalul simfonic a pus apoi stapanire pe Piata Mare, Epica demonstrand ca au gasit combinatia perfecta intre riffurile grele de chitara si partile simfonice. Minutele au zburat, iar pe scena au aparut „bunicii” de la Die 
Toten Hosen. Cu o energie iesita din comun, nemtii, care au peste 30 de ani de cariera si peste 15 milioane de discuri vandute, i-au facut fericiti pe cei care ii asteptau sa ajunga in sfarsit in Romania. Aproape de miezul noptii linistea a pus stapanire pe oras, iar aglomeratia s-a mutat pe terasele unde concertele trebuiau dezbatute musai cu o bere in fata.
Prima trupa pentru mine din cea de a doua zi a fost Delain, deoarece pe finlandezii de la Poets of the Fall nu i-am prins. Muzica olandezilor de la Delain se preteaza foarte bine pentru festivalul din Sibiu, iar acest lucru s-a vazut atat pe scena cat si in public, transferul de energie dintre public si trupa si invers fiind intens si placut de privit si ascultat. Au urmat Edguy care au cantat un heavy metal corect, iar cei 20 de ani de experienta le-au permis sa joace publicul pe degete.
Cea de a doua zi a fost incheiata de titanii britanici ai do
om metalului, My Dying Bride. A fost al treilea spectacol sustinut in Romania de englezi si probabil cel mai intens. „What a beautiful night tonight, too bad we have to make it miserable”, a spus la un moment dat solistul Aaron Stainthorpe si trupa s-a tinut de cuvant. Bandul a reusit sa faca un spectacol care va ramane etalon pentru fani multa vreme de acum incolo. Timp de 90 de minute spectatorii au fost purtati in lumea intunecata pe care trupa si-a creat-o si, ca de fiecare data, totul a trecut parca prea repede.
Intrari gratuite la muzee
Pentru ca Artmania nu se rezuma doar la concertele din Piata Mare, anul acesta pe langa expozitii, workshopuri sau proiectii de filme, toti spectatorii au avut intrare gratuita sau plateau bilete cu pret redus pentru intrarea la anumite muzee. Eu am ales linistea si am ajuns in Muzeul Astra, o imensitate care se intinde pe aproape 100 de hectare. Un obiectiv care e pacat sa fie ratat daca ajungeti in Sibiu. Sute de case traditionale din fiecare parte a tarii si mesteri populari te asteptau sa iti istoriseasca intamplari din trecut care te fac 
sa regreti cau sa te bucuri ca nu ai prins acele vremuri.
Nu am zabovit prea mult pentru ca incepeau concertele pe scena Harley Davidson din Piata Mica. Am ajuns la timp pentru sibienii de la Evergreed, care au avut un spectacol pe cat de bun pe atat de energic. Chiar si dupa doua zile si doua nopti de petreceri spectatorii nu au putut sa ramana indiferenti la muzica sibienilor, mai ales ca la un moment dat chitaristul Sergiu Zeicu a abandonat scena pentru a canta chiar din mijlocul spectatorilor. Pletele au zburat in vant la fel ca si gradele din termometre, asa incat pentru mine aceasta a fost ultima trupa din program, preferand sa ma refugiez intr-un bar din apropiere in cautarea unor lichide care sa ma incalzeasca.
Inapoi la dileme si pareri de rau
Chiar si dupa aceasta reintalnire cu Sibiul dilemele mele raman pentru ca nu pot sa inteleg de ce unii pot iar noi nu. 660.000 lei vor fi alocati anul acesta pentru organizarea Sarbatorii Castanelor. Sunt curios cati turisti va atrage acest eveniment care, judecand din punct de vedere al finantarii, ar trebui sa fie ceva nemaivazut. Sau poate ca scopul este sa participe tot aceeasi oameni care isi cumpara doi mici si o bere si stau in dilema
daca sa sparga portofelul si sa isi ia si 100 grame de castane sau nu.
Festivalul Artmania este sprijinit financiar si de catre Primaria Sibiu, lucru considerat probabil o nebunie de multi, insa daca ar fi sa socotim ca cei 12.000 oameni au mancat, au petrecut si s-au cazat in oras, atunci cu siguranta edilii au facut o afacere buna.
In zgomotele muncitorilor care lucreaza la reabilitarea retelei de apa si canalizare a orasului – un proiect de aproape 48 milioane lei – am parasit Sibiul. Ce mult mi-ar placea sa aud simfonia aceasta si in Maramures la mult trambitatul proiect al Vitalului sau sa vad muncitori care chiar sa lucreze la drumul Baia Sprie-Barsana. Din pacate, deocamdata simt ca suntem la 300 de kilometri distanta de normalitate.
Sursa: Andrei Gherghel
– Servicii de creare site web
