Crește 12 ani. Doisprezece ani în care își fixează rădăcinile, se luptă cu seceta, cu gerul, cu dăunătorii, doar ca să ajungă suficient de mare încât să fie considerat „potrivit”. Apoi este tăiat fără remușcări. Transportat, vândut, ales ca un obiect. Două săptămâni stă într-un colț de living, împodobit excesiv, sufocat de lumini, globuri și artificii ieftine. Este decor, fundal pentru poze, pretext pentru consum. După Crăciun, devine inutil. Începe să piardă ace, să deranjeze. Ajunge la gunoi. Nici măcar reciclat.
Un brad de Crăciun sacrificat pentru o tradiție repetată mecanic, golită de sens, menținută din inerție. Doisprezece ani de viață schimbați pe câteva zile de entuziasm superficial. Nimeni nu se oprește să calculeze disproporția, să cântărească absurdul. Totul se întâmplă rapid, comod, ca și cum natura ar fi un depozit infinit.
După sărbători, rămân trotuare pline de brazi abandonați, uscați, aruncați la grămadă, mărturie a felului în care tratăm timpul, resursele și responsabilitatea. Ne place ideea de Crăciun, dar nu și consecințele ei. Vrem emoție, dar nu asumare. Tradiție, dar fără gândire. Și an de an repetăm același gest, convinși că două săptămâni de „magie” justifică ani întregi de risipă.
A.A.M.










– Servicii de creare site web
