Institutul Național de Statistică (INS) a anunțat recent că anul trecut s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al nașterilor de când se măsoară natalitatea în România, adică din 1930. Mai exact, numărul de nou-născuți în anul 2021 a fost de 179.854. Acest număr nu cuprinde nou-născuții români din diaspora, dar arată o imagine clară despre populația rămasă în țară.
Însă refrenul cu „cea mai mică natalitate” se tot aude de câțiva ani încoace: Dacă în 2018 am avut peste 214 mii de nou-născuți, în 2019 au fost cu aproximativ 11 mii mai puțini. Anul 2020, când a început pandemia, a fost ultimul în care România a avut peste 200 de mii de nașteri. Totuși, fenomenul nu este nici măcar atât de recent. România s-a aflat în declin demografic în ultimii 30 de ani. Din 1990 până în 2021, numărul anual al nou-născuților s-a diminuat cu aproape 135 de mii. Adică am pierdut, anual, echivalentul populației unui oraș ca Baia Mare.
În acest context, expertul în demografie Vasile Ghețău estimează că România va ajunge în 2050 o țară cu 15 milioane de locuitori, nesustenabilă din punct de vedere demografic – vom avea o populație îmbătrânită, în care vor fi din ce în ce mai puțini tineri apți de muncă, care să plătească impozite, raportat la numărul de bătrâni care intră în pensie anual.
Apărut parcă din neant la finalul anului trecut, Ministerul Familiei, în frunte cu Gabriela Firea, propune vitejește în programul de guvernare o serie de măsuri, majoritatea financiare, care să sporească natalitatea. Problema e că în spatele lor nu e clar dacă se află o cercetare menită să afle ce-și doresc, mai exact, cuplurile din România, când vine vorba de copii.
PressOne a vorbit cu câteva dintre ele, încercând să afle dacă măsurile fiscale ar putea ajuta, cu adevărat, la creșterea natalității în România.
„Un copil înseamnă responsabilitate, înseamnă că atunci când ridici capul de pe pernă dimineața nu mai este despre tine și nu cred că suntem pregătiți să renunțăm în viitorul apropiat la asta”
Așa își începe mărturia Roxana, de 29 de ani. Roxana locuiește în București alături de partenerul ei. Sunt împreună de 13 ani, dar nu sunt căsătoriți și nu-și doresc un copil în viitorul apropiat. Motivul este cât se poate de simplu și firesc: vor în primul rând să investească în ei, împreună și separat, atât din punct de vedere financiar cât și emoțional.
În cazul lui Vlad situația e puțin diferită. El și partenera sa au făcut pasul spre căsătorie acum doi ani și din acel moment, Vlad și-a dorit un copil. Adoră să petreacă timp cu cei mici și e genul de prieten pe care te poți baza oricând pentru babysitting. Însă Ilinca, soția lui, a simțit în tot acest timp că nu-și dorește o responsabilitate atât de mare. Iar Vlad îi împărtășește reținerile:
„Facultățile noastre au fost destul de lungi și îți dai seama că nimeni nu se gândește la asta în facultate, apoi fiecare dintre noi am lucrat la carieră. Ne doream cumva și stabilitatea financiară. Eu cel puțin provin dintr-o familie săracă și știu foarte bine ce lipsuri erau și cât de greu se chinuiau ai mei.”
I-am întrebat pe Roxana și pe Vlad cum ar arăta situația în care s-ar simți cu totul confortabili să aibă un copil.
„Dacă am fi ajuns amândoi la nivelul profesional și financiar pe care ni-l dorim. Cred că problema pornește de fapt de la modul în care se face educația în România, neorientată spre aptitudinile fiecărui individ în parte. De aici vine și această «întârziere profesională». Atunci când ieși de pe băncile școlii există o perioadă de adaptare mult prea mare pe piața muncii. Și aici mă refer la persoanele care își doresc să facă joburi din pasiune și investesc timp în a se dezvolta în direcția asta”, spune Roxana.
Pentru Vlad răspunsul este mult mai simplu. El ne spune că piesa de puzzle care le lipsește pentru a avea un copil este, în acest moment, propria lor casă, pentru că statul în chirie nu le dă curajul să facă acest pas.
– Servicii de creare site web
