Binevenite, strasnice dar si efemere averse racoritoare, tonice si aducatoare de prospetime inainte de weekend. Indisponibilitati/non motivatii alte trupei turistice, contracarate cu preocupari horticole, auditii muzicale la domiciliu (Amy Winehouse, B. B. King), lectura- G. G. Marquez – Douasprezece povestiri calatoare, fantastice, cinematografice, oarecum borgesiene sau trimitand la E. A. Poe, si tenis de superclasa, feminin/masculin, finalele de la Wimbledon, apoi, duminica seara, binevenita idee a unei scurte evadari in peisaj.
Vezi galeria foto (click aici…)
Tinta aleasa? Lacul Nistru, adica vreo 14-15 km din Baia Mare catre vest, traversand Tautii Magheraus in care, fara prea mult efort, mai poti descoperi printre noile si impozantele case si vile cate o gospodarie traditionala, cu prispa ingusta, sprijinita pe stalpi din lemn de stejar, modest dar cu gust ornamentati, umbrita de racoroasele perdele de vita de vie hibrida.
Dupa podul peste valea Nistru (modesta) abandonam soseaua Baia Mare–Satu Mare si continuam pe un drum asfaltat ingust dar binisor intretinut si curat, in amontele vaii.
Codrii dominati de fagi si goruni si cu liziere de castani comestibili, acum aflati la finele infloririi, constituie farmecul si atractia acestei zone.
La asta se adauga casele/gospodariile ordonate, balcoanele/terasele cu jardiniere debordand de flori splendide.
In stanga sus, pe jumatatea est-nord-estica defrisat, orizontul e dominat de varful Sindilitu ale carui poale est-sud-estice coboara pana la oglinda (cam lutos tulbure) lacului Nistru.
E imposibil sa nu remarci (pozitiv) de-o parte si alta a drumului spre fosta localitate miniera Nistru, preponderent in locatiile cu mici poienite/luminisuri tentand (auto)turistii, amplasarea europubelelor estetice dar si lipsa oricaror deseuri menajere poluante, in jur.
Coada auto-turistica la vestitul izvor dinainte de-a ajunge in Nistru, lume (baimareana) multa, asteptand cuminte sa-si umple pet-urile cu apa plata naturala. Mai sus putin, un pod si o bilaterala parcare asfaltata iar spre stanga drumul pietruit si in serpentine care dupa circa 500 m atinge zona malului est-sud-estic (cu parcare incapatoare) a lacului de agrement Nistru, recent decolmatat si cu digul sudic refacut.
Drumul e larg, bine intretinut si din zona est-nord-estica a platformei-parcare, ingenios si simplu delimitata spre lac cu un gard impletit din lemn, are o scurta continuare la nord, spre vasta poiana a fostului poligon de tragere pentru temerarele garzi patriotice ale atat de tardiv defunctei iepoci de aur.
Pe malul est-sud-estic, in fagetul matur si cam rarit, se vad vechi vetre de foc, de mult neutilizate si in curs de acaparare de catre vegetatia spontana. Aici strict accidental poti da cu ochii de pet-uri de la bere sau/si ambalaje de la snack-uri etc.
Turistii, unii veniti la picnic, altii amatori de pescuit sau plaja si batutul mingii, prefera in special pajistea in panta blanda a malului vestic.
Acolo se vad numeroase vetre de foc, unele recent utilizate dar, cu certitudine, prezenta numeroaselor europubele (totusi cam mici, tinand cont de numarul mare al turistilor si deseurile menajere rezultate) descurajeaza abandonarea si raspandirea mizeriilor de tot felul in peisaj, asta constituind un alt plus pentru aceasta zona de cert interes public.
Desi e duminica seara, adica la fine de weekend, gunoaiele neincapand in pubele erau grupate totusi civilizat in jurul acestora si cu siguranta vor fi stranse si evacuate, daca nu noaptea, cel tarziu in zorii zilei de luni.
Apreciem apoi delimitarea zonelor, de pescuit si scaldat, frecventele panouri de informare si avertizare.
In ansamblu, depresiunea care piteste-n faget lacul Nistru, e una frumoasa, atractiva. Nu acelasi lucru poate fi spus despre cele foarte putine (si anacronic-vetuste) casute camping sau/si despre amenajarile/oferta de alimentatie publica/grupuri sociale.
Probabil aceasta ar fi hiba/buba acestei locatii turistice apropiata de Baia Mare si Tautii Magheraus.
Cateva cabanute/casute de camping cochete, neagresive eco-peisagistic, alaturi de strict necesarele grupuri sociale, ar fi nespus de necesare si binevenite, alaturi de oferta decenta pentru alimentatie publica.
Cunoscand binisor zona si, in consecinta, apreciind-o indiferent de anotimp, cel putin din perspectiva interesantelor sale trasee turistice (din care cateva marcate in 2005 si incluse in sectiunea Tautii Magheraus a hartii de detaliu din proiectul Gutinul turistic) din care amintesc Piatra Soimilor si-n continuare, prin Poiana Baitenilor, spre Baita, apoi Piatra Handalului, Piatra Tisei de Nistru, Poiana Mestecenilor – varful Paltinu–varful Pietroasa, adica pe frontiera Maramures – Tara Oasului, sau ultimul, facut iarna trecuta, din Cicarlau pe Culmea Comorilor pana pe Varful Sindilitu, consider ca un spor de atentie (investitie) din partea edililor pentru zona Nistru ar fi meritat cu prisosinta.
Nu am putut sa nu remarc prezenta in zona lacului a politistilor, ceea ce probabil concura benefic unui comportament decent/civilizat din partea turistilor, implicit la un turism picnicaresc neagresiv si igienic, ceea ce nu e deloc putin lucru pe la noi. O bila alba asadar pentru zona de turism si agrement lacul Nistru.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
