Înjumătățirea Praznicului Învierii Domnului este sărbătorită în Biserica Ortodoxă miercuri, 6 mai, în săptămâna a patra, ca fiind reperul de mijloc între două sărbători mari din viața creștinismului: Învierea Domnului Iisus Hristos și Praznicul Cincizecimii.
Această sărbătoare are fundamente biblice întemeiate, atât în Vechiul cât și în Noul Testament. De exemplu, în Vechiul Testment coincide cu sărbătoarea iudaică a Corturilor, care este a treia mare sărbătoare a evreilor dupa Paște și Cincizecime. Istoricul iudeu Iosip o caracterizează ca „o sărbătoare importantă, mare și sfântă pentru iudei”. În Noul Testament a fost ziua în care Hristos a apărut în templu, la jumătatea praznicului (Ioan 7, 14-36) și învăța mulțimea. Astfel, Mântuitorul este apa cea vie, de aceeași cinste cu Duhul Sfânt: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (cf. Ioan 7, 37-39).
De asemenea, trebuie precizat faptul că această zi a înjumătățirii este un praznic și durează 8 zile, adică este un praznic în interiorul altui praznic, adică al Învierii, iar Tipicul a rânduit ca în această zi să se facă dezlegare la pește, tocmai ca o bucurie duhovnicească.
O particularitate aparte a acestei zile o constituie și Axionul Înjumătățirii, adică Axionul Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie): „Străin lucru este maicilor fecioria”, care se cântă și la Odovania înjumătățirii, iar în celelalte zile cântându-se după Tipicul Mare: „Îngerul a strigat” până la Odovania Învierii. De asemenea, Chinonicul zilei este „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru el, a zis Domnul. Aliluia”.
Aceste opt zile de prăznuire ne oferă posibilitatea de a înțelege și mai bine taina Învierii din morți a Mântuitorului și de a fi într-o comuniune mai intensă cu Biserica, chipul tainic al Domnului.
– Servicii de creare site web
