Orice discutie despre handbal purtata in Baia Mare ajunge, mai devreme sau mai tarziu, la antrenorul emerit Lascar Pana. Cu atat mai mult o discutie despre Minaur. Ramane personajul de care se leaga perioada de aur a acestei echipe si este, cel mai probabil, omul pe care un traseu nefericit al Minaurului il intristeaza cel mai tare. Despre motivele care l-au facut sa renunte la postura de supervizor tehnic al echipei dupa doar o saptamana, despre ce considera ca lipseste Minaurului, despre nevoia de disciplina, despre publicul baimarean – doar cateva dintre subiectele atinse in interviul cu Lascar Pana, purtat intr-o zi de iarna care semana a primvara si un prezent al Minaurului care il intristeaza pe emerit…
„Eu am functionat ca si supervizor tehnic numai o saptamana”
– De la inceputul acestui an calendaristic supervizati tehnic echipa HCM Minaur Baia Mare. V-am intalnit in cantonament la Izvoare, v-am regasit si la antrenamentele din polivalenta. Cum ati gasit echipa? Ce v-a placut, ce nu v-a placut?
– Eu am functionat ca si supervizor tehnic numai o saptamana, pentru ca eu am constatat niste lucruri pe care le-am sesizat antrenorilor, iar antrenorii nu au fost de acord cu parerile mele. Mi-am dat seama ca nu are rost sa ma implic in aceasta munca. Mi-am dat seama ca eu as fi vorbit un handbal, iar ei vorbeau alt handbal. Asa ca am decis sa nu ma implic. Mi-am dat seama ca exista prea mari orgolii si din aceasta cauza dupa o saptamana m-am retras. Aceasta este realitatea. Nu mi-a placut in primul rand intensitatea antrenamentului. Apoi eram obisnuit cu o disciplina la echipa si am vazut ca nu exista asa ceva. In cantonament le-am propus antrenorilor sa faca dimineata o inviorare, nu au fost de acord ca sa nu raceasca baietii. Le-am propus sa faca tura mare de alergare: mi-au spus ca e pericol de accidentare si nu s-a facut. Toate aceste lacune din pregatire s-au vazut in cele doua jocuri de la Targu Jiu si in Bacau.
– Au existat meciuri in care prima repriza a fost net superioara actului secund si au fost puncte pierdute pe final de joc. Sa ne amintim doar partida de la Odorhei, pentru ca tot e acesta urmatorul adversar al Minaurului.
– Asta din cauza pregatirii fizice. In plus, jucatorii nu stiu sa gestioneze un final de meci. Si asta trebuie pregatit. Nu se face la intamplare. Se tot spune ca lotul echipei este unul slabut. Eu spun ca nu este adevarat. Irimus este portarul echipei nationale, Grasu este jucator de nationala, dar a fost accidentat la ultima actiune a reprezentativei. Sabou, venit de la campioana. Busecan a fost pivot la nationala, Mihai a trecut si el pe la echipa nationala, Bondar are experienta de ani de zile in Liga Nationala. In plus, o surpriza placuta pentru mine este Fotache, un jucator darz. Eu spun ca lotul actual al Minaurului este la nivelul locurilor 5-8.
” Trebuie sa tragem un semnal de alarma”
– Spuneti ca jucatori are Minaur. Atunci ce-i lipseste?
– Nu pot sa imi dau cu parerea despre antrenori. Nu-mi place sa discut despre oamenii din bransa mea. Dar vazand indarjirea cu care am fost primit si dupa dialogul cu antrenorul Covaciu mi-am dat seama ca nu doreste sa colaboreze cu mine. Si atunci nu pot eu sa fac o analiza a activitatii antrenorilor. Sa o faca oamenii din executivul clubului si sa vada care este realitatea la aceasta echipa. Pentru ca trebuie sa tragem un semnal de alarma. Acest lucru il facem acum, cand mai sunt cateva etape. Dar cand s-a retrogradat nu a tras nimeni semnalele de alarma. Nici macar mass media.
– Semnale au mai fost trase, doar ca nu sunt ascultate intotdeauna. Ma intorc putin la ce ati spus mai devreme. Ati spus ca jucatorii nu sunt pregatiti sa gestioneze finalurile dificile de partide. Dar nu este ceva ce ar trebui sa fie invatati inainte sa ajunga la o echipa de Liga Nationala?
– Chiar jucatorii care au experienta si care au fost sau sunt jucatori de lot, totusi trebuie si ei condusi de pe banca pentru ca finalul de joc cel de pe banca trebuie sa-l decida. Jucatorul este prins in finalul de joc si nu isi da seama de importanta lui decat daca se uita la tabela. Finalul de joc trebuie gestionat in time out-uri: atunci trebuie sa ii spui echipei ce trebuie sa faca. Este foarte importanta nu atat disciplina la antrenament sau cea in afara vietii sportive, ci disciplina tactica. Fara disciplina tactica nu poti sa fii o echipa competitiva. Iar aici se face o mare greseala: nu doar la Minaur, ci cam in toata tara in handbal. Se considera ca metodele care au fost inainte au fost metode comuniste. Eu spun ca exista un singur handbal: nu exista handbal comunist si handbal capitalist. Exista handbal. Care inseamna disciplina, munca si daruire. Daca nu ai aceste lucruri nu poti face performanta.
” Jucatorul profesionist este platit pentru handbal. Nu e platit sa fie rebel”
– Vorbiti despre disciplina. Dar spun si profesorii la scoli si antrenorii la diferite sporturi ca generatiile tinere din ziua de azi sunt mai rebele. Au mai putina disponibilitate spre a fi docili. Cam cat credeti ca ati rezista azi antrenor?
– Eu nu ii consider pe jucatori rebeli, eu cred ca este o teorie falsa. Jucatorul profesionist este platit pentru handbal. Nu e platit sa fie rebel. Fiind platit pentru handbal trebuie sa faca exact ce i se cere. Daca ii ceri sa faca si nu respecta, atunci iei masuri. Daca ii ceri sa faca ceva din postura de antrenor si jucatorul isi da seama ca lucrurile impuse sunt in favoarea lui, atunci sigur nu va mai fi rebel. La noi, in Romania, insa, s-a infiripat aceasta frica a antrenorului ca va fi dat afara. Si atunci antrenorii fac concesii fata de jucatori pentru ca acestia sa nu mearga la conducerea clubului si sa spuna ca nu mai vor un antrenor sau un altul. Antrenorul trebuie sa aiba personalitate in fata jucatorilor, sa impuna un anumit ritm de munca, o disciplina foarte darza.
– Sa ne uitam spre clasament: locul 10 din 12 echipe. Fireste ca la inceput de sezon nu credeam ca vom lupta pentru medalii, dar parca nici nu ne gandeam ca vom juca pentru evitarea retrogradarii…
– Conducerea s-a grabit sa stabileasca niste obiective marete. Minaur este, totusi, o echipa nou promovata. Nu trebuie sa te arunci la nu stiu ce obiectiv! Va dau exemplul fostului Minaur. Prima competitie importanta castigata a fost Cupa Romaniei in 1978. Minaur se infiintase in 1974. Iar prima cupa europeana a fost castigata in 1985. Va dati seama ce perioada a trecut pentru ca echipa sa se omogenizeze si sa fie competitiva. Minaur este un brand si trebuie respectat. Iar cei care fac parte din echipa de acum ar trebui sa se gandeasca putin la jucatorii de dinainte: ce au facut ei pentru Minaur. Cand porti acest tricou trebuie sa te gandesti ce inseamna Minaur pentru tine. Si nicidecum nu inseamna ca ai venit, iei banii si pleci. Trebuie sa duci mai departe stindardul acestui club si sa faci din nou echipa sa fie una fruntasa. Deocamdata jucatorii nu se mai pot plange ca nu sunt la zi cu salariile, un capitol la care inainte erau mari probleme. Nu se pot plange jucatorii ca nu au conditii de deplasare, masa, antrenament. Tot ce trebuie pentru buna desfasurare a activitatii sportive exista. Nu mai sunt motive pentru care sa spui „am pierdut pentru ca nu am avut aia”. Nu: ai pierdut pentru ca nu te-ai pregatit.
– Vorbiti despre apararea culorilor unui club pentru care trebuie sa simti dragoste si loialitate. Si a fost mult dezbatut aspectul ca jucatorii care nu sunt din Baia Mare nu au cum sa simta dragoste fata de Minaur. Dar eu imi amintesc generatia de aur a Minaurului si nu erau tare multi baimareni, nu-i asa, domnule Pana?
– Dintre jucatorii echipei de aur, cativa au si ramas in Baia Mare, desi nu erau baimareni. Este vorba despre Nesovici, Nicolae Voinea, Marta, Stamate. Au fost si altii, in generatia care a pus bazele Minaurului: Palko, Avramescu, Gerhardt. Sunt jucatori care au simtit ceva pentru orasul acesta chiar daca nu au fost baimareni. Si va mai dau un exemplu: pe Pana. A venit in 1970 in Baia Mare si acum suntem in 2014 si tot in Baia Mare sunt. Nu am fost, dar am devenit maramuresean.
” Omul cand vine la meci devine un fel de atotstiutorul handbalului”
– Pendulam intre trecut si prezent si va intreb, pentru ca v-am vazut la meciurile fetelor si baietilor deopotriva fiind acum spectator. Cum e celebrul public din Baia Mare? Cum il simtiti dumneavoastra?
– Sunt suporteri care judeca fiecare faza. Nu s-a dat un 7m, sa vedeti cum discuta, cum cer explicatii. Uneori ei recunosc: au fost pasi. Analizeaza fiecare situatie de joc. La final de meci, la fete, vedeti ca toata lumea se ridica in picioare si aplauda. E modul suporterilor de a multumi echipei.
– Spunea antrenorul Costica Buceschi, fiindca tot ati pomenit despre echipa de fete, ca in polivalenta din Baia Mare cati spectatori sunt, tot atatia antrenori…
– La romani toata lumea se pricepe la sport si la agricultura. Are dreptate Buceschi. Omul cand vine la meci devine un fel de atotstiutorul handbalului si, indiferent daca e binevenita critica sau nu, el trebuie sa critice. Sunt, insa, spectatori care au cunostinte extraordinar de bune de handbal si pe acestia eu ii admir si ii felicit.
– Se comenta atat de intens si pe vremea cand erati dumneavoastra antrenor? Si daca da, va intreb si cum ati rezistat acestor comentarii, dat fiind ca erati un tehnician foarte vulcanic.
– Niciodata nu m-a interesat ce spune tribuna, ci ma interesa ce se intampla pe teren. Daca esti atent la ce spune tribuna, nu mai esti atent la joc. Sa va spun o intamplare. Era meciul cu Drott Halmstad. Ei castigasera acolo cu 10 goluri, iar noi in Baia Mare am reusit sa anulam acest handicap. Nu am avut probleme cu ce spuneau spectatorii, in schimb am avut una cu Stamate si am intrat pe teren. Arbitrii m-au aruncat in tribuna si m-au pus tocmai in spatele bancii noastre. Spectatorii de acolo ma tineau de camasa (erau gata sa mi-o rupa) pentru ca eu eram gata sa cad in cap dand indicatii din tribune. O intamplare… Revenind: noi, ca antrenori, nu trebuie sa ne intereseze ce spune spectatorul. Trebuie sa ne intereseze strict ce joaca echipa. Pentru ca daca echipa joaca bine, nici spectatorul nu are ce comenta.
„Nu stiu cat voi mai trai, dar astept sa vad ca se realizeaza un nou succes al Minaurului”
– Si fiindca tot a avut asa, o aroma amara, acest dialog al nostru, finalizez dialogul nostru tot cu o intrebare cu iz amar: ati regretat vreodata ca ati venit in Baia Mare? Ati regretat vreodata ca v-ati dedicat viata handbalului?
– Nu. Recunosc ca cele mai mari rezultate ale mele le-am realizat in Baia Mare. Nici nu as fi vrut sa mai merg la alta echipa pentru ca acolo unde ai facut treaba este bine sa ramai si sa vezi cum este continuata treaba inceputa de tine. Deocamdata sunt cam nemultumit. Dar astept. Nu stiu cat voi mai trai, dar astept sa vad ca se realizeaza un nou succes al Minaurului.
– Va amintiti venirea in Baia Mare?
– Am venit dupa un duel Baia Mare – Vointa. Mi s-a propus de catre conducerea de atunci a Minaurului sa pierd meciul astfel incat Minaur sa ramana in Divizia A si sa vin in Baia Mare la o echipa de Divizia A. Raspunsul meu a fost nu. Le-am spus ca voi castiga, voi veti retrograda si voi munci pentru a reveni din nou in Divizia A. Asa s-a intamplat, nu am promovat in primul an, dar in al doilea echipa nu a pierdut niciun meci si a intrat in A cu 16 puncte avans fata de echipa a doua. Nu-mi pare de pasul facut. Sunt tare multumit ca am ajuns aici si ca sunt inca in Baia Mare, cetatean de onoare al acestui oras.
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
