Good bye, Mr. Zuckerman, nu plângem după tine!

Știrea zilei e că pleacă de la post, după doar 391 de zile de mandat, cel mai neinspirat și mai incorect ambasador care a descins vreodată pe pămîntul României, americanul Adrian Zuckerman. O plecare aparent misterioasă, prin rapiditatea derulării ei, dar care are o explicație: considerat unul dintre diplomații care au rușinat obrazul Americii peste hotare, Zuckerman era deja pe lista neagră a noii administrații, alături de alte cîteva nume de același calibru.
Spunem că plecarea lui e aparent misterioasă pentru că există o anume procedură în diplomația americană, care nu prea se regăsește în anunțul de azi al plecării lui Zuckerman, cînd noul președinte încă nici nu a fost instalat oficial. Concret, după alegerea fiecărui nou președinte, toți ambasadorii își prezintă automat demisiile din posturi.
Asta nu înseamnă și plecarea lor, automat. De regulă, toți ambasadorii de carieră rămîn la post, și nici cei politici nu pleacă în bloc, totul rămânînd la latitudinea noului președinte. Plus că, și dacă acesta le-ar accepta demisiile, nu ar avea răgazul înlocuirii lor peste noapte, știute fiind rigorile audierilor candidaților în Senat. Nu s-a întîmplat vreodată ca Foreign Affairs Committee să respingă un candidat, dar se întîmplă adesea să se tărăgăneze mult și bine validarea, vezi chiar cazul lui Zuckerman.
Una peste alta, chiar dacă se acceptă imediat demisiile unor ambasadori politici, ei mai pot adăsta luni bune la post, fie și invocînd situații personale.

Faptul că Zuckerman și-a luat deja rămas bun oficial nu e chiar uzual.

Iar semnalul e că foarte controversatul personaj era de mai mult timp pe o listă neagră la Departamentul de stat.
Donald Trump nu a avut o mînă bună la numirile de ambasadori, poate și pentru că a fost un președinte sui generis, venit din afara sistemului politic. A ridicat cota de ambasadori politici de la uzualul 30% la cca.45% și a numit personaje de-a dreptul dubioase, care au produs adesea mari scandaluri în țările unde au activat.
Un asemenea personaj a fost Adrian Zuckerman.

Foarte probabil, primul ambasador din istorie numit nu pentru contribuția financiară la campania care a dus la alegerea unui președinte, ci pentru banii dați în contul VIITOAREI campanii a acestuia. O procedură instituită de Trump, în premieră, care l-a scutit pe Zuckerman de riscurile de a da bani de pomană.
Pentru că donațiile din campanie aduc posturi doar dacă cel sprijinit cîștigă. În cazul lui Zuckerman, omul său deja cîștigase.

 

Continuarea AICI