Fundația „Corneliu Coposu” lansează cea de-a VI-a ediţie a Concursului de eseuri

Fundația „Corneliu Coposu” lansează o invitație iubitorilor de istorie de a participa la Concursul de eseuri, aflat la a VI-a ediție, care în acest an marchează 140 de ani de la proclamarea Regatului României și 100 de ani de la nașterea Majestății Sale, Regele Mihai I al României. Participanții vor aborda un subiect la alegere, din cele două propuse de fundație:

1. Proiectele de țară ale României: monarhie și/sau republică (1866-2021). Proiectul monarhic ; proiectul republican-o cercetare comparată.
2. Corneliu Coposu și regalitatea.

Lucrările vor urmări analiza și compararea proiectelor de țară ale României Moderne și/sau examinarea critică a relației pe care Corneliu Coposu a avut-o cu monarhii României, cu accent pe învățăturile desprinse din activitatea marelui nostru politician Corneliu Coposu. Mai multe detalii despre acest concurs pot fi obținute accesând https://corneliu-coposu.ro/noutati/ .

Corneliu Coposu s-a născut pe data de 20 mai 1914, în comuna Bobota, județul Sălaj, fiind fiul protopopului greco-catolic Valentin Coposu. După absolvirea Liceului din Blaj, a devenit licențiat al Facultății de Drept din Cluj-Napoca, după care a obținut titlul de doctor în drept. A fost membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ), ocupând funcția de președinte al partidului în perioada 1935-1937. A fost președinte al Tineretului Național Țărănesc și al Tineretului Democrat în 1938, iar între anii 1937-1947, secretar politic al lui Iuliu Maniu. În 1945 a fost ales președinte al Filialei Sălaj a PNȚ, iar în 1946, secretar general adjunct al PNȚ și secretar al Delegației Permanente (1946-1947). La alegerile din noiembrie 1946 a fost deputat de Sălaj. A colaborat cu publicații precum : „Meseșul”-Sălaj, „România Nouă”-Cluj, „Unirea”-Blaj, „Zorile”, „Dacia”, „Cuvântul liber”, „Șantier”, „Curierul”.

În iulie 1947, Corneliu Coposu a fost arestat și condamnat de regimul comunist la muncă silnică pe viață pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”, alături de alți fruntași ai PNȚ. A executat 17 ani și jumătate de închisoare, fiind încarcerat cu regim de exterminare și perindându-se prin mai multe pușcării. A cunoscut teroarea și în coloniile de muncă de la Canal-Poarta Albă și Capul Midia. Din cei 17 ani și jumătate, 8 au fost de izolare totală. În anul 1948 a fost arestată și Arlette, soția sa, care a murit după 14 ani de închisoare. Corneliu Coposu a fost amnistiat în 1964, urmând doi ani și jumătate de domiciliu forțat în Bărăgan. După această perioadă a revenit în București, unde a fost în permanență urmărit, chemat de nenumărate ori la Securitate, fiindu-i ridicate cărțile, corespondența și manuscrisele. A lucrat în construcții după eliberare, continuând diverse activități politice clandestine, ce aveau la bază ideile național-țărănești.

La sfârșitul lui decembrie 1989, Corneliu Coposu a reintrodus în viața publică PNȚ, cu numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), al cărui președinte a fost până la moarte, în 1995. A reprezentat partidul de care nu s-a dezis niciodată ca senator, ales la 27 septembrie 1992, pe lista Convenției Democrate Române (CDR).
Fundația ce poartă numele marelui om politic român Corneliu Coposu a fost înființată de surorile Domniei Sale, Rodica Coposu și Flavia Bălescu Coposu, la 17 iulie 1996, cu scopul răspândirii principiilor creștin-democrate, de care marele om politic român nu s-a dezis niciodată, preferând să suporte ororile din închisorile comuniste.