Intentia lui Calin Popescu Tariceanu de a-l suspenda din functie pe presedintele Traian Basescu a inflamat din nou scena politica. Aproape la unison, politicienii si cetatenii au reactionat negativ, considerand acest demers inutil din toate punctele de vedere. Nu stiu cu cine s-a consultat presedintele Senatului, al doilea om in stat, atunci cand a iesit la rampa si a propus un calendar de suspendare al presedintelui, acuzandu-l ca a incalcat in mod repetat Constitutia.
Cu nimeni, cred, din moment ce in afara de colegii din noua alianta parlamentara PLR-PC, celelalte partide, inclusiv PSD, nu privesc cu ochi buni nesabuita intentie.
Sigur ca, dupa ce a facut anul acesta Traian Basescu, o noua suspendare ar fi pe deplin meritata. Dar, cand mai sunt doar doua luni pana la alegerile prezidentiale, actul in sine nu are niciun temei, indiferent de care parte a baricadei politice te-ai situa.
Dupa parerea mea, excesul de zel afisat de Tariceanu nu slujeste decat propriilor sale interese. Un succes la referendumul pe care deja l-a si programat pe 2 noiembrie, odata cu primul tur al prezidentialelor, ar constitui un atu important pentru desemnarea sa ca premier in situatia in care Ponta ar castiga alegerile.
Nu cred ca s-a consultat cu nimeni, pentru ca, daca ar fi facut-o, cu siguranta nu ar fi starnit rasul auditoriului, dovedind ca nu prea cunoaste Constitutia. In graficul suspendarii, ziua aleasa pentru pronuntarea Parlamentul este 23 septembrie. In cazul in care alesii ar da unda verde suspendarii, referendumul nu are cum sa se desfasoare in 2 noiembrie, pentru ca articolul 95 din Legea Fundamentala spune urmatoarele: „Daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui”.
Facem putine calcule si vedem ca ultima zi cuprinsa in intervalul amintit este 22 octombrie, care pica intr-o zi de miercuri. Intervalul nu poate fi depasit, asa ca data limita a referendumului este obligatoriu sa fie duminica, 19 octombrie. Rusinoasa de-a dreptul necunoasterea Constitutiei de catre un presedinte al Senatului, care viseaza, iata, cai verzi pe pereti.
Adeptii suspendarii invoca referendumul anterior, cand 7,4 milioane de romani s-au pronuntat pentru demiterea lui Basescu. Tariceanu considera ca o noua suspendare ar revitaliza acest important segment din electorat. Numai ca trebuie facute toate calculele, inclusiv cele de risc. Antibasistii din vara lui 2012 sunt cam aceiasi, putini si-au schimbat optiunile. Atunci ce rost are sa le fluturi stindardul luptei impotriva lui Basescu, care oricum va trebui sa plece in scurt timp, indiferent de rezultatul alegerilor?
Referendumul din 29 iulie 2012 a fost un succes, dar gestionarea rezultatului s-a dovedit a fi un esec de proportii, ceea ce a demonstrat ca actiunea, in totalitatea ei, n-a fost pregatita temeinic. Dupa doi ani ne aflam in aceeasi situatie, cu precizarea ca nu sunt indeplinite nici macar un sfert din conditiile favorabile de atunci. Sa mizezi pe o participare de 50% plus unu, adica pe prezenta la primul tur a cel putin 9,2 milioane de alegatori care sa valideze referendumul, denota o crasa inconstienta venita din initiativa unui aventurier care nu cunoaste poporul roman.
Traian Basescu este un om politic terminat sub toate aspectele. Chiar daca mai apare din cand in cand in postura cucului de la ora 18.30, el este constient ca si-a terminat rolul. Incearca sa-si vanda scump pielea, vrea garantii, este dispus sa negocieze orice cu oricine, dar, practic, nu mai inseamna nimic. In loc sa-l lase in starea lui naturala de mahmureala, plangandu-si neputinta, vine Tariceanu sa-l resusciteze, exact atunci cand nu mai existau solutii viabile, scutindu-l legal de obligatia de a nu se implica in campania electorala a favoritilor sai.
Tampenia asta ar veni ca o rasplata pentru cei zece ani in care Basescu nu s-a putut manifesta legal (desi a mai facut-o), din cauza Constitutiei. Poate ca o va face si daca nu va fi suspendat, mai ales ca nu se va teme de o suspendare, ca nu mai este timp pentru ea. Dar asta nu inseamna niciun avantaj pentru cei care vor beneficia de serviciile sale, dimpotriva.
Pe buna dreptate s-a facut legatura dintre obsesia lui Dan Voiculescu legata de suspendarea cu orice pret a presedintelui, si intentia de-a dreptul cretina a lui Tariceanu. Temandu-se ca sfarsitul mandatului l-ar putea prinde intr-un garaj din curtea unei case, Basescu a iesit la atac, amenintand ca „Intru in campanie si nu o sa le fie bine, sa stiti ca in campanie am capacitate uriasa de revitalizare”. Isi face singur curaj. De amenintarile sale nu se mai tem nici Blaga, Berceanu sau Videanu, hoti adevarati, pentru ca personajul e mort de-a binelea si nici macar rau nu mai poate face, chiar daca e un specialist in materie.
Dintre sutele de argumente care pot fi aduse impotriva acestei ticneli a lui Tariceanu ma opresc doar la consecintele incalculabile pe care o asemenea aventura le-ar putea avea pe plan extern, in situatia in care tensiunile de la granitele de est ale Romaniei pot degenera in orice moment intr-un conflict armat regional, iar pe noi ne-ar prinde in plina criza politica.
Sa speram ca liderii PSD vor avea intelepciunea de a nu tari tara intr-o aventura din care nimeni nu are de castigat, ci doar de pierdut pe toate fronturile.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
