Rareori luati in seama, copiii care nu au privilegiul de a spune cuiva “mama” sau “tata” ascund, deseori, aptitudini si talente. Putine dintre acestea ajung, insa, sa fie cunoscute. Sansa copiilor din casele de tip familial din Maramures sta in modul in care educatorii lor stiu sa ii motiveze si sa le incurajeze aptitudinile.
In Maramures sunt zeci de case de tip familial in care locuiesc, in medie, 20 de copii. Educatorii de aici tin loc de parinte in viata copiilor. Ce nu reusesc insa acesti oameni, desi si-ar dori, este sa scoata la iveala talentele celor mici.
Fie ca este vorba de arta plastica, muzica, poezie sau chiar electronica, copiii ar avea o sansa sa exceleze in aceste domenii daca ar fi incurajati. Cristian, de exemplu, ar vrea sa devina instalator. Ii place sa repare orice.
“Uneori imi place sa stric ceva si apoi sa repar tot eu. Si la ceilalti din casa, daca se strica ceva, eu repar. Ma pricep mai ales la masinute si la lantisoare sau ceasuri”, spune baiatul.
Andreea are doar zece ani si ar vrea sa devina gimnasta. A practicat cateva luni acest sport la scoala pe care o frecventeaza, insa pentru ca nu a mai avut posibilitatea, a renuntat. “Stiu sa fac podul de sus, podul de jos, roata tiganului si… cam atat m-a invatat doamna antrenoare. Ca nu am fost de multe ori”, spune Andrea.
Pentru cei mai multi dintre copiii care locuiesc in case de tip familial, viata nu este prea dinamica. Totul se reduce la scoala si la cateva alte activitati… Din cand in cand, mai ales in prag de sarbatori, se mai bucura de vizita unor voluntari de la diverse fundatii umanitare. Mai norocosi sunt cei pe care, din cand in cand, ii mai iau parintii acasa pentru cateva zile.
In rest, daca ii intrebi ce amintiri placute au, copiii tac. Din nefericire, capacitatile extraordinare pe care le au multi dintre acesti copii se vor pierde cu timpul, nevalorificate. Educatia si hrana nu sunt suficiente pentru a-i ajuta sa depaseasca barierele sociale dupa care stau de cand s-au nascut.
Sursa: Calin Dragomir