De niște ani buni vorbim despre criza din Țara Lăpușului. Despre o zonă frumoasă, bogată în tradiții și oameni vrednici, dar prinsă într-un cerc vicios din care pare că nu mai reușește să iasă. Lipsa investitorilor, lipsa locurilor de muncă, lipsa unor proiecte serioase în infrastructură. Peste toate, se suprapun vechile probleme de fond funciar, conflictele mocnite și, poate cel mai greu de schimbat, o anumită mentalitate care frânează orice încercare de a pune lucrurile în mișcare.
Realitatea e dureroasă: nu sunt mulți cei care înțeleg că doar prin asociere, prin solidaritate și printr-o minimă unitate de viziune se poate construi ceva durabil. De prea multe ori energia comunităților s-a consumat în conflicte mărunte, în orgolii locale, în lovituri sub centură. Iar dezvoltarea a rămas doar un cuvânt frumos. Situația este cu atât mai frustrantă cu cât, de-a lungul anilor, Țara Lăpușului a avut oameni în poziții importante. Am avut prefect din Târgu Lăpuș. Am avut președinte de Consiliu Județean din Târgu Lăpuș, în persoana lui Mircea Man. Am avut reprezentare politică și influență administrativă, dar nu s-a putut observa și o dezvoltare a zonei. Au existat doar episoade. Momente izolate în care lucrurile s-au mișcat într-o comunitate sau alta, fie pe fond politic, fie pe fondul ambiției personale a câte unui primar. La Coroieni, la începutul mandatului primarului Ropan, s-au întâmplat anumite lucruri. În comuna Lăpuș se realizează astăzi câteva proiecte. Dar acestea sunt excepții, nu o regulă. În rest, tabloul a rămas același.
De aceea nu miră pe nimeni că frustrarea oamenilor a crescut. Ani la rând au văzut cum locurile de muncă dispar, cum tinerii pleacă în străinătate, cum satele se golesc încet. În același timp, au privit spre alte zone ale Maramureșului unde lucrurile s-au mișcat. Comunități unde turismul a explodat, unde investițiile au venit, unde oamenii au simțit că trăiesc într-un loc care crește. În Țara Lăpușului, însă, stagnarea a devenit aproape o stare de fapt.
În acest context apare ideea unui protest al lăpușenilor la Baia Mare. O inițiativă rară pentru Maramureș, unde oamenii nu sunt obișnuiți să iasă în stradă pentru problemele lor. Pe de o parte, e un lucru bun. E o mobilizare. E o scânteie. O dovadă că oamenii nu mai vor să tacă și că vor să spună public ce îi doare. În data de 9 martie va avea loc acest protest izbucnit din anumite probleme locale. Însă, pe de altă parte, apare întrebarea firească: chiar nu sunt cunoscute problemele lor la Baia Mare?
Ba da. Sunt cunoscute. Mai mult sau mai puțin… Toată lumea știe despre podul de la Rogoz care întârzie de ani, toată lumea știe despre drumul dintre Suciu și Groșii Țibleșului, devenit aproape un simbol al neputinței administrative. Toată lumea știe despre problemele funciare, despre lipsa locurilor de muncă și despre izolarea economică a zonei. Însă prea puțin sunt cunoscute și înțelese aspectele ce țin de mentalitate și lipsa asumării! E greu de construit ceva acolo unde nu vezi stabilitate, predictibilitate și susținere administrativă. Avem exemple sporadice de oameni care au muncit o viață pentru a oferi ceva Țării Lăpușului. Aceștia au un cuvânt important de spus și merită recunoștința întregii comunități!
Problema nu este lipsa de informație. Problema este, mai degrabă, lipsa de rezultate palpabile. Și aici trebuie să privim lucrurile într-un context mai larg. Nu doar la nivel de județ sau de țară, ci la nivel global. În multe locuri din lume există regiuni care rămân în urmă. Diferența o face aproape întotdeauna apariția unor lideri autentici – oameni capabili să adune energii, să creeze proiecte și să ducă lucrurile până la capăt. Omul sfințește locul! Așa a fost, este și va fi toată viața!
Acolo unde apar astfel de lideri, comunitățile încep să se miște. În Țara Lăpușului, din păcate, nu am avut parte de astfel de momente. Nu la scară mare. Nu suficient de puternic încât să schimbe direcția întregii zone. De exemplele sporadice vorbeam mai sus. Protestul de la Baia Mare va trece. Ca apa care spală pietrele unui râu. Sau cum este spălat de ani podul de la Rogoz și nimeni n-a luat nici o măsură! Toți știau…Dar problemele vor rămâne.
Podul de la Rogoz nu va apărea peste noapte. Drumul dintre Suciu și Groșii Țibleșului nu va fi asfaltat printr-o simplă strigare în stradă. Problemele de fond funciar nu se vor rezolva printr-o bătaie din palme. Iar locurile de muncă nu pot fi aduse din pix. Dezvoltarea nu vine prin magie. Vine prin muncă, prin viziune și prin responsabilitate. Asta a lipsit în toți acești ani. Poate că protestul acesta este doar începutul unei conștientizări. Poate că e momentul în care oamenii din Țara Lăpușului încep să înțeleagă că nimeni nu le va construi viitorul în locul lor. Pentru că adevărul, oricât ar fi de incomod, este simplu: atunci când fiecare face mai mult pentru comunitatea sa, când oamenii încetează să-și dea la gioale și încep să tragă în aceeași direcție, lucrurile încep să se miște.
Altfel, vom rămâne doar cu proteste care trec și cu probleme care rămân.
Andrei BUDA
– Servicii de creare site web
