EDITORIAL – Polita de asigurare pe iubire…

Traim intr-o epoca in care ne protejam de toti si de toate. Avem alarma la masina si sisteme de supraveghere in case, avem parole la telefoane si cifruri la seif, avem ace de siguranta, centuri de siguranta, certificate de siguranta si supape de siguranta, dar un sistem de protectie a sufletului nu am reusit sa inventam inca. Militam zi de zi pentru sexul protejat, dar cat de sigur e sexul, chiar si „asezonat” cu pastile contraceptive, prezervative sau diafragme, odata ce ai ajuns in pat cu „dusmanul”.

Nimeni nu isi pune parola pe suflet, iar cand acesta este jefuit de toate emotiile, sperantele si trairile ramanem pustiiti. O parola sparta se schimba, se eficientizeaza, se imbunatateste, dar ce facem, oameni buni, cu sufletul?! Caci oricat de prevazatori am fi si oricati clopotei ne-ar suna in creier avertizandu-ne de pericolul imi­nent, noi ramanem fideli doar stolului de fluturasi. Iar acestia stiu una si buna – ca nectarul florilor e mult prea tentant ca sa mai tii seama de obstacolele din preajma.

Cand sistemul de operare al unui calculator incepe sa dea erori, solutia este simpla. Formatam si reinstalam. Dar cum dam delete atunci cand vine vorba despre suflet?

Cu ce umplem partitiile compromise, ce tester folosim pentru a gasi bug-urile lasate in urma de o relatie insuficient optimizata?…

Nimeni nu a reusit pana acum sa inventeze dispozitivul ideal pentru protejarea sufletului, caci sufletul se hraneste cu iubirea, iar aceasta nu are nimic rational in ea, ci este, din contra, oarba si nebuna.

Clisee gasim la tot pasul. Cica e bine sa invatam din greseli, fie ale altora fie ale noastre, dar pragul de sus e tocit de atatea lovituri frontale si nici pana astazi nu am invatat ca uneori e bine sa sufli si in iaurt ca sa nu te arzi. Si daca stau si ma gandesc mai bine un cifru pe suflet ar face poate mai mult rau decat bine. Caci fara emotii si pasiune am ramane goi, inves­mantati doar in ego si frustrari, incatusati intr-un „bine” inchipuit, fara substanta si traire.

Ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi sa gestionam, cum stim mai bine, jafurile emotionale si sa pedepsim „infractorii” fie cu indiferenta, fie cu putina melodrama… totul in numele iubirii.

Sursa: Tania Purcaru