În dimineața zilei de 3 iulie, în Ungaria, a început cea de-a VII-a ediție a Congresului Mondial al Taragotiștilor, un eveniment care, dincolo de granițe și frontiere, reunește pasionații și maeștrii acestui instrument unic. Printre orașele gazdă – Szerencs și Vaja – s-a simțit din plin prezența simbolică a unui nume care, chiar dacă nu mai este printre noi, rămâne viu în fiecare sunet de taragot: Dumitru Fărcaș.
Organizat de Asociația Rákóczi Tárogató, congresul marchează trei decenii de la prima ediție, o istorie în care taragotul românesc a devenit voce, pod și identitate. Este o poveste în care Dumitru Fărcaș nu a fost doar un participant, ci un stâlp, o punte între tradiții și popoare. În calitate de președinte de onoare al congresului, dar mai ales ca ambasador neobosit al culturii române, Fărcaș a dus taragotul românesc din inima Maramureșului până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.
Anul acesta, România este reprezentată cu cinste de cinci instrumentiști talentați: Gheorghiță Radu, Cristian Totpati (vicepreședinte al Fundației „Dumitru Fărcaș”), Andrei Haneș, Cuciureanu Radu și Claudiu Avram. Lor li se alătură Andrea Fărcaș, fiica maestrului, care continuă să fie un reper de demnitate și continuitate artistică în această comunitate internațională.
Cristian Totpati, unul dintre cei care l-au însoțit pe Dumitru Fărcaș la Congresele Mondiale încă din 2005, rememorează momentele în care maestrul nu doar cânta, ci fermeca, nu doar interpreta, ci definea însăși esența taragotului românesc. În 2021, Totpati a reprezentat oficial România, ducând mai departe torța aprinsă de mentorul său.
Fundația „Dumitru Fărcaș” subliniază că prezența acestor artiști la congres nu este doar o participare, ci un act de memorie colectivă. Este o formă de a spune că moștenirea lui Dumitru Fărcaș nu este o poveste din trecut, ci o lucrare vie, care continuă să inspire și să unească.
Pentru Maramureș, pentru România, pentru toți cei care simt că tradiția nu e praf de muzeu, ci forță care ne leagă, numele lui Dumitru Fărcaș rămâne un simbol de noblețe, dăruire și autenticitate. Taragotul său nu a fost doar un instrument, ci o voce a sufletului românesc. Iar la fiecare congres, la fiecare concert, la fiecare lecție transmisă mai departe, maestrul revine. În sunet, în emoție, în noi.
– Servicii de creare site web
