DIN TRIBUNA – Gustul victoriei

Se spune, pe buna dreptate, ca oamenii isi pierd uneori determinarea datorita faptului ca n-au avut ocazia sa simta prea des gustul dulce al victoriei, ca rateaza uneori obiective esentiale pentru ca efectiv nu cunosc bucuriile generate de izbanzi. Nu de putine ori renunta la lupta, la munca, exclud perseverenta din preocuparilor lor doar pentru ca s-au obisnuit cu esecurile. Sfarsitul de saptamana ne-a aratat insa ca, acolo unde exista incredere in fortele proprii, dorinta si vointa de a trece peste toate oprelistile, indiferent cat de mari sunt, apare si reusita.

De la alcatuirea grupelor de calificare s-a spus ca HCM Baia Mare porneste cu sansa a treia, favorite fiind cele doua echipe daneze. La inceput poate ca numai cei care se implica in hand­balul local au crezut in sansele echipei, altfel nu vedem de ce au facut tot posibilul ca turneul de calificare sa fie gazduit de Baia Mare. Apoi s-au contaminat antrenorii si jucatoarele, iar chestia asta a contat cel mai mult. In fine, lor li s-au alaturat iubitorii adevarati de handbal, cei obisnuiti cu gustul victoriei din anii cand orasul nostru era, pe drept, „a doua capitala a sportului romanesc”.

Ceea ce s-a realizat in cele doua zile sunt pagini ce vor ramane cu siguranta in istoria de aur a sportului maramuresean. Cei care au crezut in conceptul de renastere a handbalului baimarean se pot declara satisfacuti. Bucuria succesului de etapa obtinut a fost contagioasa. Am vazut oameni fericiti scandand minute in sir numele echipei. Ultimele secunde ale partidei cu Viborg vor ramane in memoria colectiva. Sunt momente unice pe care un spectator nu le intalneste de prea multe ori in viata.

Nu vor fi uitate niciodata minutele de dupa ultimul fluier al finalei, atunci cand toti participantii la eveniment si-au dat frau liber sentimentelor, polivalenta transformandu-se intr-un spatiu comun al bucuriei fara margini.

A fost un spectacol total. Cu 3.000 de oameni care si-au exprimat bucuria si satisfactia, asa cum nu au facut-o de zeci de ani. O regie foarte bine pusa la punct, dupa modelul marilor cluburi, cu valuri in tribunele neincapatoare, cu stegulete si cartoane cu insemnele si culorile echipei fluturate minute in sir. In program si-a gasit un binemeritat loc ovationarea antrenorului emerit Lascar Pana, care si-a sarbatorit ziua de nastere intr-un moment de vis al handbalului baimarean. De neuitat, de povestit nepotilor.

E doar un inceput, dar ce inceput… Sa ajungi printre primele 16 echipe de club ale lumii inseamna mult, foarte mult, poate ca inca nici nu constientizam ce s-a reusit. Vor veni aici sa evolueze in meciurile din grupa jucatoare din elita mondiala. Baimarenii se vor inghesui sa le vada, constienti ca fetele noastre vor face imposibilul pentru a se ridica la nivelul adversarelor. De data aceasta pornim cu sansa a patra. Va fi greu, foarte greu de rasturnat ierarhiile valorice. Asta nu inseamna ca nu trebuie incercat.

Cele sase meciuri din aceasta toamna sunt tot atatia pasi, obligatoriu de facut, dupa parcurgerea carora vom acumula experienta necesara ca sa putem face mai multi in editiile viitoare. Pentru ca acest superb inceput trebuie sa aiba o continuare pe masura si un final la care, deocamdata, nici nu indraznim sa visam. Deocamdata.

Sursa: Grigore Ciascai