Pornim din Baia Mare spre Tibles vineri dupa-amiaza prin Grosii Tiblesului. Ca niciodata pe pasunea Tecioaia, excelent amenajata si intretinuta pana in 1989 de catre IELIF, nu am mai putut admira turmele de sute de bivoli si scaldatorile maloase din care blajinele rumegatoare de sorginte africana isi scoteau altadata la soare spinarile murluite cu mal sur-negricios lansand mugete leonine. Aici se ivesc acum holde inguste cultivate preponderent cu cartofi, alteori cu porumb.
Oprim in Grosii Tiblesului si-l asteptam pe padurarul care ne poate ajuta sa inoptam, daca vremea va fi potrivnica deplasarii pana la refugiul Arcer, in sura de langa cabana silvica Tibles.
Acesta apare repede si deosebit de amabil doreste sa ne conduca dar il asiguram ca stim bine zona si ar fi pacat sa faca tur-retur cei 9 km din Grosii Tiblesului prin Greble, pe drumul forestier bolovanos.
La iesirea din Grosii Tiblesului spre Greble, si apoi in continuare pe drumul auto-forestier de pe valea Bradu (amonte), remarcam marcajul turistic banda albastra refacut in urma cu 2-3 ani
La Greble, locul traditional de preparare al mangalului de bocsa s-a mutat ceva mai la dreapta dar acum nu remarcam bocserii active, doar material lemnos pregatit.
Mai sus sunt in lucru trei casute–camping si finalizate doua casute de vacanta pitoresti, din lemn, fiecare cu un elesteu in curs de amenajare alaturi, dovada ca zona a trezit interes turistic, cat de cat.
Ni se par fotogenice acele razlete gospodarii si fanare traditionale din lemn, mai apoi o promiscua stana de oi si capre, toate cu Tiblesul in fundal.
La 18,30 depasim ultima rampa de incarcare de pe valea Bradu, trecem podul de lemn si intram in curtea frumoasei cabane silvice Tibles (80 km din Baia Mare, din care 71 km pe drum judetean cu asfalt), recent zugravita cu gust la exterior, nefinalizata la interior.
Ca de fiecare data vara aici sunt adusi numerosi stupi, albinele valorificand florile pajistilor din luncile inguste sau de la liziere.
Vom inopta in camera de la capatul surii, inmiresmata cu un placut miros de foc de lemne si vag iz de stana, adica taman ceea de ce aveam nevoie pentru o noapte.
Aversa, iminenta spre Tibles la un moment dat, pare a disparea definitiv.
Ne face sa regretam ca nu am continuat pentru a inopta pe priciul de la refugiul Arcer sau, in cazul ca ar fi fost ocupat de alti turisti, in pod.
Ne pregatim pentru noapte, rucsacii usori pentru zori, fiind decisi s-o luam la picior la prima ora pentru a evita arsita si furtunile prognozate.
Cinam admirand activitatea albinelor, cantul cucilor si cel al pasarelelor tot mai pasional din valea Bradu.
O geana sangerie de lumina se posteaza pe Tibles, mai apoi o alta, mai difuza, spre Greble si Grosii Tiblesului, ceea ce ne asigura de schimbarea iminenta a vremii.
In timpul noptii ies de doua ori si admir puzderia stelelor, tragand speranta in reusita turei de-a doua zi.
La 5 dimineata ne sculam iar la 6 pornim pe valea Bradu (in amonte).
Parcurgem aproximativ 2 km pana la confluenta de sub grohotis dintre valea Izvoru Rau cu Izvorul Calului (ce vine dinspre Arcer, la nord-nord-est de Poiana Lunga si are o cascada frumoasa in treimea mijlocie).
Urmeaza alti 2 km pana la fostul santier de prospectari geologice al IPEG Maramures, de sub tunelul (2 km) Izvoru Rau – Dragomiresti (din Valea Izei), la amenajarile asa-zisei inchideri ecologice de perimetru minier si amenajari de preepurare a apelor subterane.
Este abia ora 6,20. Am scutit bocancii de ciumpadeala plicticoasa a 4 km si mai ales am salvat 1 ora, ceea ce avea sa se dovedeasca de maxima importanta la final.
Ne luam rucsacii si betele de trekking si pornim la drum.
Este senin si racoare.
Intalnim margarete, flori portocali de ghizdei alaturi de ranunculi, tufe roz de cimbrisor inflorind, murmurul vaii Izvoru Rau, busteni de fag si paltin trasi in lungul vaii.
Deasupra haldei de steril, sumar fixata impotriva spalarii pluviale cu garduri impletite, vedem o mare rampa de afluire-debitare si incarcare.
Aparent sec tunelul propriu zis (cel nordic, lung de 2 km ), dispare in firul vasarisului abundent.
Galeria de vizavi, de pe Izvoru Rau (malul stang), fusese zidita dar prin doua tevi largi navaleau ape subterane aparent curate, neferuginoase.
Intregul versant de deasupra tunelului, adica malul drept al valea Izvoru Rau, fusese exploatat silvic, in picioare au ramas putini lastari de fag sau cate un molid tanar, in rest multime de material lemnos neindustralizabil.
In urma cu mai bine de trei decenii IPEG-ul practicase spre Poiana Lunga si in continuare spre Arcer (poale), la amplasamentul primului si ulterior actualului refugiu, un drum de acces al sondorilor.
O sonda a fost amplasata pe o platforma de sub Arcer, stutul acesteia fiind vizibil azi in parterul cu prici al refugiului turistic.
Drumul tehnologic a fost apoi amenajat pana la valea Izvoru Rau– obarsie (actuala continuare a marcajului turistic banda albastra spre varful Tibles).
Parasim Izvoru Rau, o cotim in sus la stanga, pe drumul de TAF abrupt, larg de 3,5-4 m.
Efectuam trei volte, una singura il desparte de atingerea culmii Piciorul Calului si Poiana Lunga limita superioara (de sud-vest).
Dezolanta locatie!
Versantul opus este parcurs de o retea de drumuri de TAF, arborii au fost taiati pe selectate dar…urmeaza probabil exploatarea pana spre culmea Paltinului.
In 50 minute atingem Poiana Lunga pe Piciorul Calului, deasupra stanei traditionale.
Ne facem rehidratarea cu ceai, evaluam imensele exploatatii silvice de la Hudin catre Hudies si Stegior apoi, in cant de cuc, continuam spre refugiul Arcer.
Superba Poiana Lunga, cu o flora extrem de bogata si valoroasa nutritiv pentru ipoteticele turme de mioare, cu o sumedenie de Achilea millefolia roz etalindu-si umbrelutele curtate de gize.
In rest violete ca niciunde alt-unde si doi bureti deshidratati.
Drumul vechi, recent largit de TAF-uri, aproape de ultimele volte spre refugiul Arcer, se ramifica ca o limba de sarpe.
Una coboara la stanga pe versant, alta suie spre Izvorul Calului (obarsie), pe varful Arcer (la poalele nord-vestice).
Varianta initiala o ia in sus accentuat (pe banda turistica albastra).
Molidisul pare a fi in pericol, ca si refugiul de altfel (primul, construit de o echipa de inimosi lapuseni condusa de dr. Nicoara caruia i s-au alaturat tehnicianul Kalmar Tuli si prof. suplinitor Fisher Ioska etc., a fost practic distrus prin 1972-1973 tot de catre muncitorii forestieri, pe atunci ai IFET Targu Lapus, ulterior prabusindu-se si fiind folosit ca lemn pentru focuri de tabara haiducesti).
Facem ultima volta si, dupa 1ora si 50 minute de la plecare ajungem la refugiul Arcer.
S-a facut ora 7,50 dimineata.
Refugiul este pustiu, din fericire nedevastat (exceptand grafittiul oribil de pe pereti/tavan), doar niste lemne pentru foc sunt inestetic adunate in zona de acces, rezemate de perete si altele in jurul vetrei.
Stam aici 10 minute dupa care suim spre custura Arcerului prin spatele refugiului, pe marcajul turistic punct albastru, profesionis-reinoit, excelent.
Traversam de-a coasta stanga o zona cu molidis pana ce dam de doua sageti albastre spre dreapta-n sus dupa care intram in zona haosului post devastare a padurii de catre o furtuna prin vara 2005.
Ne strecuram cu greu si iesim in saua ce precede asaltul propriu zis pe Arcer (muchia vulcanica).
De aici in sus, aplecati pe sub molizi robusti, iesim pe custura si in soare.
Constatam ca poteca pe alocuri, nefiind circulata de turme si foarte rar de catre turisti, dispare inghitita de tufe viguroase de ienupar intercalate cu cele de arin alpin.
Este din ce in ce mai cald.
In urma noastra se reliefeaza tot mai frumos Poiana Lunga, valea Izvoru Rau (culoarul), cladirile statiei tunel si in continuare valea Bradu…catre Greble si Grosii Tiblesului inghitite de pacla.
Inaintea asaltului final al Arcerului vedem de la aproximativ 100 m cei 150-200 mp de brane inierbate acaparate de paradisiacele Anemone narcisiforma, violent animate de rafalele intensificate de vant de la sud-sud-vest.
Sporim ritmul, briza rece-tonica ne stimuleaza, ca si panorama catre haul din dreapta si apoi, peste Izvoru Rau (obarsie), spre Tibles (versantul nordic) sugerandu-ne o uriasa sarpanta de casa de un verde tonic conferit de pasistea alpina intercalata cu ienuparis.
Depasim custura, suim pragul stancos, dam peste cateva Gentiana cohiana aflate in plina floare apoi ajungem in saua scurta de sub Arcer, deasupra terasei cu Anemone narcisiforma.
Reusim cu dificultate sa imortalizam superbele plante inalte de circa 30-45 cm cu increngaturi de inflorescente alb imaculate si o zona central intens portocalie, cea a staminelor si pistilului, nevazute in alta parte decat aici, sub Arcerul Tiblesului.
Furati de frumusete uitam de varful Tibles, dintr-o data asaltat de tenebroase formatiuni de nori.
Suim rapid pe varful Arcer de unde tragem cateva cadre martor.
Este de-abia ora 9,20 dimineata si am facut 2,50 ore de la debut dar…trebuie s-o stergem englezeste pentru a nu asista la dezlantuirea naturii.
Aproximativ 15 minute ne trebuie sa coboram aproape alergand versantul inierbat si cu jnepenis pentru a ajunge la poteca marcata banda albastra de la obarsia vaii Izvoru Rau.
Ajunsi la paraul scurs prin maluri abrupte de grohote constatam ca furtuna pare sa renunte.
Soarele invadeaza Tiblesul si Paltinul (creasta principala si culmile secundare).
Ne-am speriaseriat oare degeaba ?
La ora 9,50 ne regrupam, dupa care continuam catre refugiul Arcer.
In total facem o ora de pe varful Arcer la refugiu.
Aici mai facem un popas si o rehidratare dupa care ne spunem ca nu e intelept sa risipim belsugul de timp pana nu ajungem in vale.
Prin urmare, admiram, vanam si imortalizam fotografic flori, gaze, fluturi.
Traversam Poiana Lunga, imediat auzind glasuri.
Grupul celor vreo 20 de simpatici elevi l-am intalnit suind pe la ora 11.
Ii avertizam de furtuna imimenta cu descarcari electrice si posibila grindina dar si despre faptul ca intr-o ora pot ajunge la refugiul Arcer. Ni s-a parut ca nu aveau hanorace, pelerine de ploaie…
Coboram pe arsita versantul defrisat-colbos spre tunel.
La 11,50 h ajungem la masina si pornim la vale.
Pe valea Bradu (mal), in dreptul cabanei silvice, la masa cu banci de la umbra unor fagi imensi s-au adunat picnicari.
Continuam spre Greble.
Constatam ca la vest-sud-vestcerul devine sur-plumburiu apoi incepe sa mormaie, tune, bubuie din ce in ce mai tare.
Oprim la circa 4 km de Grosi ca sa pranzim.
La 10 minute de la uvertura bubuielilor cad primii stropi calzi si uriasi de ploaie apoi se revarsa aversa tot mai violenta dar, suntem la adapostul (?!) habitaclului.
Rulam incet pe langa stana aflata la ceasul mulsului de-amiazazi, cu mulgacii precar protejati de folii si zdrente atarnate deasupra strungii.
Furtuna parea a migra si se dezvolta tot mai dramatic-violent catre sud-vest-sud, peste culmea Paltinu si mai departe, catre Tarlisua si Zagra.
Bubuielile se raresc odata ce ajungem la asfalt, in Grosii Tiblesului unde aversa se cuminteste treptat.
O turma de de bivoli si vite din rasa Bruna de Maramures stau de amiaza la adapat si rumega intr-o groapa din stanga albiei accidentate.
Totul n-a durase decat 20 minute plus 10 minute pregatirea de artilerie. Dar ce spectacol al naturii dezlantuite am vazut!
In urma, niciunde Tiblesul inghitit de furtuna.
Speram insa din inima ca grupul de elevi a ajuns si ramas in refugiu, altfel…
Gonim spre Baia Mare pe asfalatul din ce in ce mai incins, pe intinse zone neted-excelent refacut sau tratat, neatins de la Rogoz spre Targu Lapus si-n continuare de strop de ploaie.
La ora 13,50 poposim in fata casei fericiti ca ne-am facut traseul si am scapat de vicisitudinile/capriciile naturii.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu marcat cu banda albastra din Grosii Tiblesului la tunel Izvoru Rau si in continuare spre refugiul Arcer.
De aici se poate sui pe varful Tibles urmand in continuarea marcajul turistic banda albastra sau se poate urma marcajul punct albastru spre Custura si varful Arcer.
Timp de parcurs al circuitului din apropierea tunelului Izvoru Rau 5 ore si jumatate – 6 ore.
In refugiul Arcer, pe priciul de la parter pot inopta 4/5 turisti dotati cu saci de dormit iar in podul refugiului circa 10-15 turisti.
Apa de baut se poate lua din valea Izvoru Rau, in amonte de tunel sau la obarsia vai cu acest nume, sub varful Tibles.
Atentie la facutul focului in soba refugiului, pericol de incendiu!
Foto: Pe varful Arcer din Tibles
Sursa: Lucian Petru Goja