Amplasata inteligent la o altitudine de 1.200 de metri in Muntii Orastiei, pe un loc strategic al unui sistem de fortificatii rasfirate pe culmile dealurilor din jur, cetatea dacica Sarmizegetusa Regia este o zona in care istoria se impleteste armonios cu frumusetea peisajelor din jur.
Cercetata sistematic de arheologic incepand cu anul 1924, jefuita cateodata de cautatorii de comori, Sarmizegetusa Regia este locul in care turistul ajunge nu chiar foarte usor si de care se desparte cu gandul ca ar mai fi trebuit sa afle ceva in plus.
Capitala Daciei este parte a unui ansamblu de fortificatii ce ne arata forta poporului dac ce era condus acum 2.000 de ani de regii Burebista si Decebal. Importanta sistemului de cetati dacice a facut ca acestea sa fie incluse pe lista patrimoniului UNESCO in anul 1999, sub denumirea de „Cetatile dacice din Muntii Orastiei”.
„Sistemul de fortificatii realizat de regii daci in Muntii Sureanu impresioneaza prin modul unitar al conceptiei care a dus la edificarea lui. Scopul este acela de a ridica un brau de fortificatii care sa apere capitala religioasa, politica si economica a Regatului Dac — Sarmizegetusa Regia, azi Gradistea de Munte, comuna Orastioara de Sus. O serie de cetati inchid principalele cai de acces spre capitala Regatului Dac: Costesti — Cetatuie, Blidaru, Banita, Piatra Rosie, din judetul Hunedoara, si Capalna din judetul Alba; alaturi inflorind si asezari civile, iar zona fiind in antichitate mai dens locuita decat in prezent”, explica dr. Cristina Bodo, cercetator stiintific in cadrul sectiei de arheologie a Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane (MCDR) Deva.
Specialistul spune ca Sarmizegetusa Regia era formata din trei parti distincte, care, impreuna, reprezinta o singura aglomerare de locuire din care faceau parte cetatea, zona sacra si „cartierele” cu constructii civile. Acestea din urma sunt situate la est si vest de primele doua.
Mai multe terase gazduiesc constructiile civile, militare sau de cult ale cetatii, insa numai cele religioase, situate in zona sacra, sunt sustinute si protejate de ziduri puternice, despre care cercetatorii cred ca au masurat si 12-14 metri inaltime.
Pe unele dintre aceste terase construite de om a fost ridicata o impresionanta incinta sacra, unde, la un moment dat, au functionat in paralel sapte temple, doua circulare si cinci rectangulare, construite din calcar sau andezit, lemn si lut. Cele mai importante temple sunt localizate pe terasa a XI-a.
„Templul mare circular avea diametrul de 29,40 m; la exterior avem un cerc format din 104 blocuri de andezit asezate unul langa altul. Lipit de acest sir de blocuri se afla un al doilea cerc din stalpi de andezit, grupati cate sase ingusti si unul lat, aceasta repetandu-se de 30 de ori. In interior au fost gasite urmele unor stalpi de lemn placati cu lut care sustineau un perete circular intrerupt de patru intrari diametral opuse. Centrul sau era ocupat de o incapere cu absida. Pe aceasta terasa se afla si Soarele de andezit, de fapt un altar din piatra. Diametrul total al altarului era de 6,98 m; se compune dintr-un disc central cu diametrul de 1,46 m si din zece raze lungi de 2,76 m”, detaliaza dr. Cristina Bodo.
Aflam ca terasa a XI-a este strabatuta de cele doua ramuri ale unui canal din elemente din calcar in forma literei U. Acest canal pornea de langa zidul care sprijinea terasa a X-a, trecea pe sub marginea altarului de andezit, colecta apa si alte lichide rezultate ale ritualurilor efectuate aici, apoi se varsa dincolo de marginea terasei a XI-a, spre vale.
„Aceste temple au avut un final dramatic, ele fiind distruse sistematic de catre romanii invingatori, iar preotimea, probabil, nimicita. Distrugerea s-a facut prin incendiere si prin decapitarea pe loc a elementelor din piatra ale templelor”, adauga specialistul MCDR Deva.
Toata piatra care s-a folosit la ridicarea impresionantelor monumente din Muntii Sureanu este calcar extras de la Magura Calanului si andezit adus din cariera Bejan, de langa Deva.
Activitatea cetatii era insa mult mai complexa. In asezarea civila, care nu este deschisa vizitatorilor, au fost descoperite locuinte, hambare, ateliere, instalatii de captare si transportare prin conducte de lut ars a apei potabile. Locuintele aveau doua sau trei incaperi si erau de forma poligonala sau circulara.
Pe traseul actual al zidului dintre poarta de vest si poarta de sud al cetatii s-au descoperit urmele unui atelier monetar dacic, iar dintr-o groapa au fost recuperate patru stante cu care se bateau asemenea piese.
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri stiintifice a avut loc in anul 2013. In urma unei furtuni puternice, un fag secular s-a prabusit la pamant, iar la radacina sa a fost gasita o matrita complexa folosita la confectionarea bijuteriilor. Piesa din bronz, extrem de valoroasa, a fost ridicata de administratorul sitului arheologic si a fost predata istoricilor, care au inceput sa o cerceteze in laboratoarele Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.
„Este o piesa foarte frumoasa si importanta din punct de vedere istoric, demna sa faca parte din colectiile celor mai importante muzee din lume. Matrita are o forma hexagonala, cu ornamente pe toate fetele, decorate in negativ. Peste aceste fete erau asezate foite din metal pretios, pe care se transfera apoi modelul din negativ”, a explicat, la finalul studiului, conf.univ.dr. Gelu Florea, de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, coordonatorul stiintific al santierului de la Sarmizegetusa Regia.
Matrita prezinta modele diverse, intre care un cap de leu si o reprezentare a unui tigru.
„Aparitia piesei la Sarmizegetusa Regia arata ca acolo era un mediu cosmopolit, care isi permitea ceea ce este mai bun”, a apreciat conf.univ.dr. Gelu Florea, in a carui opinie matrita a fost adusa in cetatea dacica de un mester bijutier din extremitatea estica a Mediteranei sau din orasele situate la nordul Marii Negre.
De fapt, cercetarea stiintifica este legata de comorile descoperite in Muntii Orastiei, dupa ce aici a fost gasit intamplator un tezaur de monede. Marturiile adunate in timp vorbesc despre „visele cu comori” ale taranului David Albu, din satul Chitid, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, moment in care localnicii se duc pe munte, dar nu gasesc altceva decat niste „stalpi rotunzi”. Cativa ani mai tarziu, un alt taran din Ocolisu Mic gaseste in munti mai multe monede vechi din aur.
„Conform marturiilor culese, in 1802, s-a gasit o moneda in pamantul scurmat de porci. Sapand, se va descoperi un tezaur de monede. Insa fiscul austriac afla in cele din urma si isi trimite reprezentantii la cercetari — mineri sub conducerea lui B. Aigler, care semnaleaza in raport cateva monumente, cuptoare si obiecte din fier. In ciuda masurilor dure luate de autoritatile austriece, cum se incalzea vremea satele din zona se goleau, taranii urcand spre munte pentru a cauta comori”, afirma dr.Cristina Bodo.
Aurul dacic a infierbantat mintile cautatorilor de comori si in zilele noastre. O ampla ancheta realizata de procurorii de la Curtea de Apel Alba Iulia a scos la iveala faptul ca braconierii arheologici au descoperit monede si alte obiecte din aur si argint, intre care se numara si celebrele bratari dacice din aur. Din cele 15 bratari din aur au fost recuperate 13 piese, iar 12 persoane au fost judecate in celebrul dosar „Aurul dacic”, ajuns acum pe rolul Instantei supreme.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
