 |
 |
 |
 |
 |
 |
Vezi VIDEO
Desfiintarea industriei miniere in Baiut a dus la decaderea dramatica a localitatii. De la cei 1.500 de oameni din zona care erau incadrati in munca, majoritatea in minerit, astazi mai sunt doar 100 de angajati, cu tot cu bugetari. Satele au ramas pustii, oamenii plecand sa trudeasca la minele din Ungaria, in Spania sau in Italia. In incercarea de a revigora economic localitatea, alesii locali s-au gandit ca aceasta are potential turistic neexploatat, insa urmele lasate de minerit – apele de mina, haldele de steril, cladirile parasite – sperie orice investitor interesat de zona.
Desi este atestata documentar in anul 1630, mina din Baiut a fost pomenita pentru prima data in documente in anul 1315. Denumirea maghiara a localitatii, „Erzsebetbanya”, a fost data in amintirea proprietatilor pe care detinea in zona Elisabeta, sotia lui Iancu de Hunedoara si mama lui Matei Corvin.
Dupa ce anii ’90 au adus decaderea mineritului si in Baiut, pentru localnici a urmat o perioada crunta: oameni fara servici, probleme sociale. De la un maximum de 1.500 de angajati din zona si din imprejurimi, astazi in Baiut sunt mai putin de 100 de oameni care mai au un loc de munca, cu tot cu bugetarii din invatamant si administratie. Satul e pustiu, iar media de varsta e una din cele mai mari din Maramures.
Comunitatea odinioara infloritoare, cu populatie romana, maghiara si germana e acum cenusie. Baiutenii au emigrat masiv, peste 100 lucreaza in minerit in Ungaria, iar altii sunt imprastiati prin lume.
„Erau mii de muncitori aici, din Ungureni, Suci, Budesti, de peste tot. Toata lumea muncea. Acuma… nu vedeti ca nu sunt oameni pe ulita? Is la mina in Ungaria, in Spania, in Italia. Mai sunt doar doua firme aici, cu lemnul, atat”, a explicat un fost miner din localitate, Vasile Hirt.
Primarul Mihai Ceteras spune ca mineritul a murit, dar au ramas…datoriile.
“Am ramas fara minerit, ne-au si ramas (n.r., Exploatatia Miniera Baiut) datori cu 20 de miliarde lei vechi. Abia au ramas in Baiut ceva oameni, restul s-au dus”, spune Ceteras.
Wilhelm Butuza, fost primar al Baiutului din perioada de glorie a mineritului, recunoaste ca administratia locala a facut o greseala: „Ne-am bazat prea mult pe mina, atunci. Nu ne-am gandit ca va disparea. Orice am avut nevoie, primeam de acolo, plus incasari la buget ca lumea. Trebuia sa ne luam noi de toate, sa invatam sa fim independenti.”
Desi arata ca un loc parasit – abia de poti numara zece oameni pe strada, iar in amonte sunt urmele mineritului – cladiri parasite, guri de mina inchise, ape rosii si steril -, natura are surprizele ei. Un satuc frumusel contrasteaza vizibil cu “ranile” deschise lasate de minerit. Insa apele uzate si haldele de steril sunt peste tot, blocand oferta turistica si interesul investitorilor.
Primarul localitatii spune ca a incercat sa aduca investitori, “fie pe cei din Targu Lapus, sa faca o sectie, fie altii, in turism”. “Au fost englezi, dar cand au vazut valea cu pietrele rosii s-au dus…”, a recunoscut Ceteras.
Cu toate acestea, s-a propus o noua zona protejata natural, o arie cu padure seculara. “Avem aici rezervatia naturala Pestera cu oase, in care s-au gasit urme ale ursului preistoric, rezervatia Taul negru, in care se gaseste Roua cerului, singura planta carnivora din nordul tarii, un izvor natural pulsatoriu, ce iese din pamant ca un gheizer. Mai e si zona vaii Strambu, superba, iar cei care fac acolo carbune din lemn fac parte deja din peisaj”, enumera seful Ocolului Silvic Baiut, Ilie Tivadar, plusurile comunei.
Totodata, Baiutul ramane zona cu cea mai mare densitate de specii de ciuperci din Romania, conform prof. dr. Anisoara Salageanu, renumit micolog care a descris flora speciilor de ciuperci din intreaga tara.
Sursa: Alexandru Ruja
– Servicii de creare site web
