Vezi VIDEO
Primul drum pe care croatul Zoran Plohl l-a facut in Romania dupa ce a devenit campion mondial a avut ca destinatie Baia Mare. In septembrie 2011, in Singapore, dupa ce doi ani la rand au fost vicecampionii lumii la dansurile latino, Zoran si partenera lui, Tatsiana Lahvinovich, au devenit numarul 1 in lume. In doi ani de zile, Zoran se afla pentru a patra oara in Baia Mare, fiind, de fiecare data, invitat de Lorand Ilyes de la Clubul de Dans Sportiv „Prodance 2000” Baia Mare. Zoran Plohl a marturisit pentru eMaramures ca, in primul rand, locul 1 in lume a insemnat un sentiment de usurare, dupa o asteptare de circa trei ani si o munca de peste doua decenii.
24 de ore de seminar a sustinut ieri si azi croatul Zoran Plohl la „Prodance 2000” din Baia Mare, dintre acestea 16 fiind ore in particular. In total, 17 perechi si trei arbitri din Baia Mare, Satu Mare si Turda au participat. Este al patrulea seminar pe care Zoran il sustine in Baia Mare din 2010. „Cand am devenit o pereche cu Carmen si ne-am hotarat ca nu vrem sa facem figuratie si ne-am intrebat de la cine sa invatam sa devenim foarte buni. Si raspunsul a venit simplu: de la campionii mondiali. Asa l-am cunoscut pe Paolo Bosco mai intai si apoi pe Zoran…”, isi aminteste Lorand Ilyes, presedintele „Prodance 2000”. In septembrie 2011, in Singapore, Zoran Plohl si Tatsiana Lahvinovich au devenit campioni mondiali la dansuri latino. Din postura de cel mai bun dansator de latino din lume, Zoran Plohl a marturisit ca vine de fiecare data cu bucurie in Baia Mare, chiar daca niciodata orasul n-a avut timp sa il vada.
– Cum e, Zoran, sa fii cel mai bun din lume?
– Nu stiu. Cred ca este o mare usurare in primul rand, dupa ce atatia ani eu si partenera mea de dans am evoluat in concursuri si dupa ce doi ani la rand am iesit pe locul II. Asa ca noi asteptam acest titlu de ceva timp. Asa ca am fost foarte fericiti si usurati ca am castigat locul I. A fost un moment foarte, foarte fericit al carierei noastre.
– Ce ati facut anul acesta mai mult decat in anii precedenti de ati schimbat argintul pe aur?
– In primul rand am fost norocosi ca rusii cu care ne luptam au optat sa treaca la profesionisti. Asa ca misiunea noastra a fost mult usurata. In plus, dansul se dezvolta mereu, asa ca a trebuit si noi sa facem niste schimbari astfel incat dansul nostru sa fie la zi.
– Cat ati muncit, Zoran, pentru aurul acesta?
– In total vreo 22 de ani am lucrat pentru acest titlu. E ceva timp…
– A meritat?
– Sigur ca a meritat. Atunci cand te hotarasti ca vrei sa faci ceva, ca vrei sa obtii ceva, deja esti recompensat, prin simplul fapt ca iei o decizie pentru tine. Daca si atingi telul pe care ti l-ai propus, atunci satisfactia este si mai mare.
– Ce urmeaza?
– Pana la sfarsitul anului vom ramane la amatori, iar pentru 2012 ne gandim sa trecem la Divizia Profesionista.
– Din 2010 esti a patra oara in Baia Mare. De ce revii?
– In primul rand, de doua ori am fost prezent pentru competitii. In al doilea rand, oamenii de la Prodance 2000, cu care colaboram, sunt foarte draguti. In plus, si copiii cu care lucram aici, in Baia Mare, sunt foarte simpatici. Asa ca e o placere pentru noi sa venim sa dam o mana de ajutor, sa predam si chiar sa ne simtim bine.
– Ai reusit sa vizitezi orasul vreodata?
– Asta, sincer, nu am facut, pentru ca predau pana tarziu si ma duc direct la somn. Dimineata o iau de la capat, asa ca…
– De data aceasta ce le predai perechilor de la seminar?
– De fiecare data e diferit. De fiecare data ma adaptez la modul in care perechile s-au dezvoltat: daca au evoluat, atunci trecem la nivelul urmator; daca au stagnat, atunci reluam lucrurile predate deja si vedem ce nu au inteles. De fiecare data eu ma adaptez la perechile pe care le intalnesc si incerc sa le ofer informatiile de care au cel mai mult nevoie in momentul respectiv.
– Ce ar trebui sa stie un copil inainte de a se apuca de dans?
– Depinde cu cine lucreaza. Mai intai, insa, ar trebui ca acei copii sa iubeasca dansul. In al doilea rand, ar trebui sa vina la cursurile de dans cu inima deschisa. La inceput cursurile par ca o joaca – asa incepi sa le predai. Dupa ce lucrurile evolzeaza, se schimba si metoda de predare. Dansul nu mai este o joaca, devine un sport, ai un obiectiv clar si repeti zi de zi. In functie de nivelul la care te afli, poti avea un profesor mai performant sau nu. Profesorii de dans trebuie sa isi adapteze stilul la perechile pe care le invata. Fiecare pereche cu nivelul ei si cu bagajul ei de cunostinte, asa ca lucrurile se schimba pe parcurs nu numai pentru cel care invata dansul, ci si pentru cel care il preda. Si totul se rezuma, de fapt, la disponibilitatea de a ajuta: perechea il ajuta pe profesor sa progreseze, profesorul ajuta perechea.
– Dupa atata munca si atatea sacrificii, ai mai sfatui copiii sa se apuce de dans?
– Sigur, sigur. Nu regret niciun moment din viata mea pe care l-am dedicat dansului. Este un sport atat de minunat, care te invata atat de multe lucruri: nu doar ca te tine departe de tentantiile negative ale strazii, ca sa spunem asa, dar te invata bune maniere, te poate ajuta sa traiesti, financiar vorbind, daca il practici asa cum trebuie. Dansul te invata lucruri pe care alte sporturi nu te invata sa le faci. Daca ma intrebati pe mine, este poate cel mai bun sport ca sa ii inveti pe copii cum sa se comporte, sa ii ajuti sa decida ce fel de viata vor sa duca si ce fel de oameni vor sa fie.
– O ultima intrebare: esti constient de faptul ca lumea inca mai vorbeste despre rumba voastra de la concursul din Baia Mare?
– Serios?! Nu stiam. E drept ca multa lume ne-a scris pe retelele de socializare. Eu ma bucur: daca oamenii inca vorbesc, inseamna ca a fost intr-adevar un moment frumos.
Foto (c) eMaramures.ro.
Sursa: Ramona-Ioana Pop