Cu prețul unei considerabile solicitări a creierului gros și a celui subțire, Iohannis și Cîțu au reușit să trimită PNL, din poziția de principal partid la guvernare, să zgrepțene acum la poarta PSD. Ceea ce reprezintă condiția firească și neschimbătoare a liberalilor post `89: partid atârnător de PSD.
Privind istoria politică a ultimilor 30 de ani, prima constatare e că referirea la PNL ca partid al Brătienilor e o glumă. Vechiul PNL a fost un partid, cu părțile lui bune și rele, dar un partid doctrinar, conturat ideologic și ales ca atare de electoratul său.
PNL-ul contemporan a fost votat doar ca alternativă la „comuniștii” PSD și, de fiecare dată, a guvernat agățându-se de „comuniști”. Între 2000 și 2004, a susținut din parlament guvernul Năstase. Din 2005 până în 2008, rocada, guvernul minoritar Tăriceanu a fost susținut de PSD.
În 2009, PNL Crin Antonescu l-a sprijinit în finala prezidențialelor pe candidatul PSD pierzător Mircea Geoană, sperând să i-l atașeze pe Klaus Iohannis ca premier. Apoi, n-au mai avut de cine să se atârne și au rămas pe dinafară până în 2012, când, din nou s-au lipit de PSD în USL-ul Ponta-Antonescu.
Încă o dată, se despart în 2014 de PSD și, în consecință, nu mai ajung la Palatul Victoria decât în toamna 2019, cu ajutorul unor dezertori de la PSD. (…)
Nu mai văd altă concluzie decât că dacă PNL va împărtăși soarta PNȚCD, nu va fi o pierdere pentru evoluția politică a României. Dimpotrivă. (CTP)
– Servicii de creare site web
