Au trecut nu mai puțin de patru ani de când a murit Doina Cornea. Aceasta s-a stins din viață pe 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca. Avea să fie înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.
A trăit 89 de ani, dar în mulți dintre ei aceasta a avut probleme serioase din cauza comuniștilor. A urmat școala primară la Reghin și școala medie la Târgu Mureș și Cluj.
A studiat franceză și italiană la Universitatea din Cluj, după care a devenit profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău. Aici s-a și căsătorit cu un avocat din localitate.
În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai.
În 1965, într-o vizită pe care a făcut-o la niște prieteni în Franța, mai exact la Strasbourg, aceasta și-a urmărit unul dintre amici criticându-l la scenă deschisă pe Charles de Gaulle chiar în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele.
A crezut că bărbatul va termina arestat, dar nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.
La 17 ani distanță, începând cu 1982 și până în 1989 a difuzat nu mai puțin de 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În toate, Doina Cornea se plângea de ceea ce se petrece în România și încerca să spună lumii întregi ororile comunismului.
În 1983 a fost destituită de la universitate. Nu s-a terminat aici pentru că Dorina Cornea a fost supusă unor anchete, interogatorii, dar și bătăi și amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș.
Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987. Cei doi au sfârșit arestați pentru 5 săptămâni. Au stat în închisorile comuniste din noiembrie până în decembrie 1987.
Un an mai târziu, într-o perioadă în care fiecare mișcare pe care o făcea Doina Cornea era urmărită la detaliu, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.
Avea să fie urmărită permanent până la 21 decembrie 1989, zi în care a participat la manifestația stradală de la Cluj, una încheiată sub gloanțe.
Chiar a doua zi, pe 22 decembrie 1989, Dorina Cornea a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale. Nu a rezistat prea mult aici. Și-a dat demisia din această organizație la 23 ianuarie 1990. A făcut lucrul acesta din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.
A fondat, alături de alte nume grele ale rezistenței comuniste Forumul Democrat Antitotalitar din România. Era o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, mișcare din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România.
A devenit membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.
După Revoluția din 1989, Doina Cornea publicat peste 100 de articole în ziare și reviste. Amintim aici de texte apărute în 22, România liberă, Vatra sau Memoria.
A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective și a rămas un aspru contestatar al oamenilor noi din politică, oameni despre care spunea că sunt aceiași din perioada comunistă. A fost cea care a anunțat țara că liderul FSN vorbește la telefon cu Mihail Gorbaciov înainte să ia decizii politice.
Activitatea ei a devenit destul de repede una de opoziţie şi de critică directă la adresa lui Ion Iliescu şi a FSN-ului, mai ales că Doina Cornea era o monarhistă convinsă. Aceasta credea cu tărie că revenirea României la forma de guvernământ a monarhiei Constituţionale şi întoarcerea pe tronul țării a Regelui Mihai va consolida parcursul democratic al României şi integrarea în structurile euro-atlantice.
– Servicii de creare site web
