Victoria “tricolorilor” in Turcia i-a facut pe multi sa isi aminteasca de vremurile de odinioara, in care nationala era in stare sa se ia la tranta cu orice adversar cu staif, care nu juca fotbal azvarlind mingea de oina de pe un deal pe altul sau dand cu turca prin copaci. Dincolo de un rezultat dulceag in aste vremuri otetite ale fotbalului nostru, succesul de la Istanbul a fost dovada simpla a faptului ca se poate, ca avem o nationala cu un fin iz de perspectiva.
Desigur, am fi naivi sa ne gandim ca deja putem rupe muntii, chiar daca i-am batut pe turci la ei acasa fara sa le parjolim holdele si sa le otravim fantanile, cum faceam cand veneau ei pe la noi, neanuntati si deloc doriti ca musafiri. E important insa ca nationala chiar a jucat fotbal si pare sa fie pe un drum promitator. Au fost si unele stangacii din partea flacailor nostri, dar ce echipa nu greseste? Doar nici elvetienii nu joaca fotbal precum le merg ceasurile si nici englezii nu vara mingea-n poarta cand suna talanga lui Big Ben.
Din pacate – ca asa-i romanul -, dupa victoria de la Istanbul au fost unii care s-au apucat sa spuna ca turcii au jucat prost, ca le-am dat un gol fiindca a gresit portarul, ca puteam fi batuti in ultimele minute etc. Altfel zis, eterna fascinatie catre drobul de sare care putea sa cada. Daca nici cand invingem o echipa care nu e chiar de ici, de colo, nu ne mai bucuram, pai atunci cand? Poate cand ne cade drobul de sare in cap, numai ca bucuria asta trece lesne drept masochism.
Dincolo de ce spun scepticii sau etern cautatorii de nod in papura, nationala croita de Piturca arata ceva, starneste speranta. Tocmai de aceea trebuie incurajata, si nicidecum faultata gratuit, fara minge. Sa nu ne-mbatam cu apa chioara ca am facut un mare pas catre mondialul din Brazilia, dar nici sa nu chitaim in dorul lelii ca, desi am invins, parca adversarii au fost de vina, ca au prins o zi mofluza. Mai au si baietii aceia de pe teren imbracati in galben un merit, iar acest merit trebuie deopotriva recunoscut si aplaudat. Asa cum ii suduim in barba sau ne vine sa ii alergam cu facaletul atunci cand fac praf un meci, asa trebuie sa ii si pretuim atunci cand dovedesc ca vor. Si mai si pot. Si deocamdata au dovedit ca pot.
Romania a inceput cum nu se putea mai bine preliminariile pentru Cupa Mondiala din 2014, cu trei victorii din tot atatea meciuri. Poate va termina prost, dar deocamdata e un mic motiv de entuziasm pentru cei care stiu sa se mai si bucure in lumea asta cenusie, fie si amintindu-si de anii in care nationala batea Columbia si Argentina la pachet, plus Anglia ca desert.
La urma urmei, de ce sa nu speram ca istoria se poate repeta – la un moment dat, cand va fi el sa fie – cu alti “tricolori” decat Hagi, Popescu, Lacatus sau Raducioiu? Speranta n-a rupt niciodata coastele nimanui, asa ca de ce sa punem mereu pesimismul in fata? Dupa victoria din Turcia, scepticii bodoganeau ca adevaratul examen, de fapt, vine marti, cu trupa lui Louis van Gaal. Si ce-are daca batem si Olanda? Hai Romania!
Sursa: Tiberiu Sabo
– Servicii de creare site web
