”Cavalerul fără de teamă și fără reproș”. 45 de ani de la trecerea lui Ilie Lazăr la Dumnezeu

Au trecut 45 de ani de când Tata Ilie sau ”Moșu’”, așa cum îi spuneam în familie, nenea Ilie sau Ilie, așa cum îi spuneau prietenii, ”cavalerul fără teamă și fără reproș”, așa cum l-a denumit Corneliu Coposu, în telegrama de condoleanțe trimisă familiei, cel care i-a fost fidel până la moarte Marelui făuritor de țară, Iuliu Maniu, patriotul român, dr. Ilie Lazăr, a plecat spre veșnicie.

(Ion-Andrei Gherasim, președinte executiv al Fundației Corneliu Coposu și fost secretar al Seniorului Corneliu Coposu / sursa foto: Fundația Corneliu Coposu)

Activitatea lui politică și naţională s-a detașat, în mod special, în preajma şi în timpul Marii Uniri de la Alba-Iulia, din 1918, având câteva momente remarcabile, de care toţi cei din familia noastră suntem mândri și pe care trebuie să le transmitem mai departe:

– în noiembrie 1918, a fost primul ofiţer român care, după 144 de ani de ocupație habsburgică, a înălţat drapelul românesc pe clădirea Primăriei din Cernăuţi;

– a organizat administraţia românească din comitatul Maramureş împreună cu alţi fruntaşi politici din zonă;

– a organizat Gărzile Naţionale în tot Maramureşul;

– a fost desemnat să reprezinte Maramureşul, plasa Şugatag, la semnarea Actului Marii Uniri de la Alba-Iulia, devenind cel mai tânăr semnatar dintre cei 1228 de delegați;

– pe drumul spre Alba-Iulia s-a ocupat de protecţia lui Gheorghe Pop de Băseşti, președintele Partidul Național Român;

– a fost desemnat să însoţească delegaţia românilor ardeleni pentru predarea Actului Unirii la București, unde a fost primit de primul-ministru, Ionel Brătianu şi de generalul Prezan;

– după 1918, a organizat administraţia românească în judeţul Satu-Mare, participând la primirea în Careii Mari a Majestăţilor Lor Regele Ferdinand și Regina Maria;

– a fost membru fondator al PNȚ, la 10 octombrie 1926;

– a fost deputat și chestor în mai multe legislaturi;

– fiind împotriva oricăror forme de dictatură, a suferit și a făcut închisoare politică sub toate regimurile (3 luni la Turnu, în timpul dictaturii lui Carol al II-lea, 7 luni la Târgu-Jiu, în timpul dictaturii Mareșalului Antonescu și 17 ani și jumătate în timpul dictaturii comuniste);

– după ieșirea din pușcărie, a fost obligat de către securitate să se stabilească la Cluj, unde a trăit în condiții mizere, dar cu multă demnitate, până la moartea sa, survenită acum 45 de ani;

– începând cu data de 4 decembrie 2019, își doarme somnul de veci în cimitirul Bellu catolic din București, unde a fost reînhumat alături de familia sa.

Dumnezeu Să te aibă în paza Lui, Să-ți dea odihnă și pace, mult iubite Tata Ilie!