Volumul „Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste”, de Andrei Plesu, aparut la editura Humanitas, a fost desemnat Cartea Anului 2012, intr-o ceremonie organizata vineri seara, la sediul din Bucuresti al Uniunii Scriitorilor din Romania (USR). Premiul pentru Cartea Anului 2012, in valoare de 10.000 de lei, a fost acordat de publicatia Romania literara, cu sprijinul financiar al Guvernului Romaniei.
Premiul a fost decernat de juriul format din: Nicolae Manolescu – presedinte, Gabriel Chifu, Cosmin Ciotlos, Sorin Lavric, Simona Vasilache si Mihai Zamfir.
„Sunt, fireste, foarte bucuros ca aceasta carte este bine primita. A aparut o prima cronica intr-o revista din Iasi, facuta de un preot, si asta m-a impresionat, pentru ca mie cel mai frica la cartea asta imi este de preoti si teologi. Si cronica era foarte amabila, foarte generoasa. Atat de generoasa si de amabila incat, in final, ca sa faca un compliment decisiv, se spune: ‘Avem dinainte categoric o lucrare testamentara’. Chestia asta m-a deprimat oarecum si ma bucur acum ca am luat o nominalizare, fiindca cu o nominalizare esti mai aproape de debut decat cu o lucrare testamentara„, a spus Andrei Plesu, in rasetele celor prezenti la ceremonie, in momentul in care au fost anuntate volumele nominalizate la premiul pentru Cartea Anului 2012.
La finalul ceremoniei, dupa ce Nicolae Manolescu a anuntat ca volumul „Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste” a fost desemnat Cartea Anului 2012, Andrei Plesu a afirmat: „Mi se pare totusi miraculos putin – daca miraculosul are grade – ca o carte despre ‘Parabolele lui Iisus’ e premiata astazi, cand misticii se orienteaza mai curand spre poetica, dar cu atat mai emotionat sunt, cu atat mai mult ma flateaza aceasta alegere, dar ma flateaza mai ales echipa in care am onoarea sa fiu prezent, adica echipa de nominalizati, impreuna cu care am fost in seara asta prezent si din care, intamplator, am fost selectionat. In spiritul textelor de care m-am ocupat in aceasta carte, amintesc ca exista formula ‘Multi chemati, putini alesi’. Aici sunt multi alesi si unul singur, intamplator, e chemat sa ia premiul. Dar, in aceasta conjunctura, alegerea e mai importanta decat chemarea unica, pentru ca cei alesi au un calibru, o calitate, o anvergura care face ca cel chemat sa fie putin invidios ca a iesit din randul lor”.
Pentru premiul pentru Cartea Anului 2012 au mai fost nominalizate volumele: „Vantureasa de plastic”, de Marius Chivu (editura Brumar), „Opere poetice. 1909-1962”, de T.S. Eliot; traduceri de Serban Foarta, Mircea Ivanescu, Sorin Marculescu si Serban Foarta & Adriana-Carmen Racovita (Editura Humanitas Fiction), „Ce ramane. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha”, de Mircea Mihaies (Editura Polirom), „I. L. Caragiale si caligrafia placerii”, de Dan C. Mihailescu (Editura Humanitas), „La pierderea sperantei”, de Nicolae Prelipceanu (Editura Casa de pariuri literare), „Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia”, Nicolae Steinhardt, editie critica de George Ardeleanu (Editura Polirom), si „Infinitul dinauntru. Sase povestiri despre om, societate, istorie”, de Vlad Zografi (Editura Humanitas).
Nicolae Manolescu, presedintele juriului, a declarat ca „Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste” este „o carte cu totul iesita din comun”. „O analiza, un eseu despre parabolele din cele patru evanghelii – mai mult despre primele trei, decat despre a lui Ioan, nu stiu de ce, o sa-l intreb pe Andrei cand l-oi prinde – care nu e facuta de un teolog si in acelasi timp nici de un liber cugetator, care s-ar folosi de ele precum Ernest Renan cand scria ‘Viata lui Iisus’, la sfarsitul secolului XIX, si vedea omul fara sa-l vada pe Fiul Domnului (…) Andrei Plesu si-a pastrat un spirit foarte liber, cu niste comentarii foarte interesante, bazate pe o bibliografie inspaimantatoare. Nu sute, nu mii, nu zeci de mii. Sunt probabil sute de mii de comentarii ale parabolelor din Biblie din Noul Testament, pe putin, iar el a cunoscut o buna parte, intr-o mare biblioteca germana. Cu o asemenea bibliografie pe cap ti se incurca limba in gura. Ce mai poti sa spui cand despre fiecare cuvant de acolo s-au scris zeci si sute de mii de pagini? Ei, a reusit sa spuna si culmea este ca unele din ele sunt chiar ale lui. Vorbesc de comentarii. Cu o asemenea bibliografie, sa mai ai si tu o parere, asta mi se pare extraordinar. In plus, este farmecul extraordinar al scrisului lui. Este un stilist de prima mana. Cartea nu are nimic dintr-un studiu de specialitate (…) Parabolele sunt luate ca niste depozite de intelepciune milenara si povestite cu intrebari. Oare ce vrea sa spuna aici? Dar nu spune asta, spune altceva. Dar de ce nu spune asta? Sunt niste povesti, de fapt, parabolele. El spune parabolele care, pana la urma, duc la adevar, adevarul care nu se spune ca la filosofi, in mod abstract, ci se spun niste povesti extraordinare, citite de doua mii si atatia de ani de toata lumea si comentate, tot asa, de toata lumea”, a afirmat criticul literar.
Manolescu a mai spus despre „Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste” ca este o carte „pe care o poate citi oricine”, pentru ca „nu are nicio dificultate”. „El (Andrei Plesu, n.r.) stiind foarte bine si greaca, in foarte multe cazuri, se foloseste de cuvantul originar in greaca sau in aramaica, in care au fost scrise unele din textele vechi (…) si care nu are neaparat sensul cu care este tradus. Sunt foarte multe cuvinte din astea care aveau in greaca un sens precis si (sensul, n.r.) a fost tradus in fiecare limba cu oarecare relativitate, ba chiar cu sinonime. Dar cuvantul spunea un singur lucru si el, studiind si stiind limba greaca, descoperea sensul cuvantului respectiv. Din punctul asta de vedere, cartea este chiar a unui erudit (…) Dar, dincolo de eruditie si de specialitate, este farmecul asta extraordinar al unor povesti pe care le re-spune in limba lui„, a mai comentat Manolescu.
La inceputul ceremoniei, Nicolae Manolescu a spus ca premiul pentru Cartea Anului 2012 este decernat intr-o ceremonie organizata la sediul USR si nu in locul unde a fost acordat in anii trecuti, respectiv la Fundatia Anonimul. „Dupa expirarea contractului cu ei, ne-am mutat in sediul nostru si banii pentru acest premiu vin de data aceasta de la Guvernul Romaniei”, a spus Nicolae Manolescu.
Finantarea acordata de Guvern i-a facut pe mai multi scriitori prezenti la ceremonie sa glumeasca, spunand ca li se pare foarte amuzant faptul ca Andrei Plesu este premiat cu „banii veniti de la Victor Ponta”.
Pe de alta parte, tot la inceputul ceremoniei de premiere, Nicolae Manolescu a spus ca, la fel ca in alti ani, juriul nu a luat in discutie pentru acordarea premiului pentru Cartea Anului 2012 volumele care au aparut la Targul de Carte Gaudeamus, ce se desfasoara in aceasta perioada in Bucuresti.
„Cartile aparute dupa aceasta data (la care a avut loc ceremonia de decernare a premiului, n.r.) le vom lua in considerare anul viitor. Au aparut cateva carti foarte bune in ultimul moment„, a spus Nicolae Manolescu.
Manolescu a facut referire si la volumele care au primit in perioada 2002 – 2011 premiul pentru Cartea Anului, spunand ca acestea sunt „un indicator pentru starea literaturii romane”, pe aceasta lista a premiantilor aparand atat nume foarte mari, cat si genuri literare diferite.
Printre castigatorii editiilor trecute se numara Gabriel Liiceanu, cu „Usa interzisa” (Editura Humanitas), in 2002, Monica Lovinescu, pentru „Jurnal III” (Editura Humanitas), in 2003, colectivul de traducatori coordonat de Cristian Badilita, pentru traducerea primelor doua volume din „Septuaginta” (Editura Polirom), in 2004, si in 2005, Florina Ilis, pentru „Cruciada copiilor” (Editura Cartea Romaneasca), si Andrei Cornea, pentru „Cand Socrate nu are dreptate” (Editura Humanitas).
In 2006, premiul Cartea Anului a fost decernat lui Florin Turcanu, pentru volumul „Mircea Eliade. Prizonierul istoriei” (Editura Humanitas), in 2007 – Mircea Cartarescu, „Orbitor”, vol. III (Editura Humanitas), in 2008 – Eugen Negrici, „Iluziile literaturii romane” (Editura Cartea Romaneasca), in 2009 – Varujan Vosganian, „Cartea soaptelor” (editura Polirom), in 2010 – Ion Vianu, „Amor intellectualis” (Editura Polirom), iar in 2011 – Marta Petreu, „Acasa, pe Campia Armaghedonului” (Editura Polirom).
Sursa: Mediafax