Cu sufletele mohorate de norii de ploaie ce stateau sa se reverse peste blocurile cenusii ale Orasului Otravit de la poalele Muntelui de Foc (Ignis, pre limba latinilor), disperati de iarna care nu mai vine, trei membri ai eMaramures.ro au plecat cu solie de pace in cautarea zapezilor de altadata.
In ajunul Ajunului, pe cand gospodinele intorceau in cuptoare tavile cu cozonaci sa nu se prinda aluatul pe-o parte iar barbatii se speteau impingand carucioarele prin supermarket, cei trei viteji au saltat in burta monstrului 4×4 cu bot de Tyranosaurus Rex si s-au pornit spre polul nord sa lumineze calea batranului Craciun.
Convinsi ca mosul cel bun exista de-o vesnicie si ca el nu va muri cata vreme macar un prunc nevinovat isi va astepta darul, iar o scanteie de bunatate se va aprinde spontan in inimile oricat de impietrite ale celor mari, pornim asadar in cautarea Taramului Inzapezit sub vraja dorintelor netransformate inca in sentimentele ori lucrurile inchipuite.
Fiecare isi impacheteaza cu ochii mintii cele mai ravnite cadouri fara sa-i pese daca vor deveni vreodata sau nu materie inerta sub ramurile impodobite ale bradului de Craciun.
E un sentiment nespus de cald ce ne da putere sa inaintam spre nord, tot mai adanc, pe vaile intunecate ce se slobod in satucul Blidari.
Covorul tomnatic de frunze si valatucii de aer cald ne ciuntesc pas cu pas speranta intalnirii cu Albul Omat.
Padurea golasa sta sa explodeze-n muguri, amagita fiind de viclenele vremi.
Cotim pe firul Sturului in sus, care in limba vechilor inseamna Ţurţur, ca doar ne-om intalni cu talharii ce-i tin ascunsi pe Baba Iarna si Mos Craciun.
Susurul neinlantuit de gheturi al cascadei de pe Stur si spuma alba de la baza stancilor ivite prin raristea copacilor ne instiinteaza de la distanta ca slaba nadejde sa aflam ascunzatoarea hotilor.
Alegem din albie pietrele rosii soptind apoi descanturi de deochi preacucernicei Toamne numai sa-si ia talpasita de pe aici pana la un nou rotocol al Pamantului in jurul Soarelui.
O briza rece sageteaza ca un junghi coastele de andezit ale vaii.
Grabiti, o luam din loc, sa nu ne apuce inserarea.
Inaintam prin stransoarea Pietrelor Holmului, unde copitele lui T. Rex dau de lunecusul ghetii ce a incremenit apele scurse pe drum.
Semn bun, ne spunem, in vreme ce cuplam si ghearele din fata pentru a ne putea cocota mai departe pe Valea Ţurţurilor.
Cateva sute de metri mai sus, magicul praf alb acoperea deja frunzisul. 5-6 centimetri de zapada inghetata bocna scrasnea si se vaita de mama-focului.
Dupa o curba domoala, cu o cadere bolovanoasa de apa pe versantul din stanga tragem o sperietura zdravana dand nas in nas cu urmele proaspete ale unui urs baban, ce urcase de curand pe firul vaii.
Brusc, ni se face si mai frig gandindu-ne la matele lui impaturate de vreme ce in prag de ianuarie bantuie dupa hrana in loc sa hiberneze in barlog.
Cugetam apoi ca, la fel ca noi, Mos Martin o fi tare ingrijorat de intarzierea nefireasca a iernii si a pornit sa-l intampine pe fratele Mos Craciun inspre Polul Nord.
Din potentiali inamici, devenim astfel tovarasi imaginari de drum, drept pentru care continuam curajosi pe urmele sale.
O buna bucata de vreme amprentele uriase ale ursului, devenit pentru noi un animal totem, ne calauzesc prin Zapada atat de mult cautata.
Firele subtiri din caierul Iernii devin fuioare tot mai groase pe masura ce ne apropiem de ascunzatoarea Babei.
Plugurile au croit pe marginea drumului parapeti albi de aproape o jumatate de metru.
Inca o cotitura si ajungem pe Taramul mult visat.
E Poiana lui Dumitru, un luminis larg pe care zapada a pus cu totul stapanire.
Ne bulgarim cateva clipe fericiti, strangand proiectile moi din puful de doua degete asternut peste stratul gros inghetat.
Babuta Troienelor ne dezmiarda cu priviri blande desi i se citeste pe fata zbarcita cat de sleita de puteri este.
Anul acesta a ajuns o singura data in Marele Oras de la poalele muntilor si intinsele Taramuri de Dincolo de el, peste care altadata era stapana.
Uratele furnale din Orasele Otravite, cu care se razboieste de peste 100 de ani, isi celebreaza acum monstruoasa victorie cu raurile inspumate de cianuri, pamantul framantat cu plumb, cerul imbibat cu oxizi.
Nemuritoarea Iarna a fost alungata poate pentru totdeauna in vagaunile muntilor.
Acolo isi lasa sania Mos Craciun si o ia cu sacii in spinare, singur si necajit, spre casele copiilor cuminti.
Ii e tare greu fara Baba Sa, care l-a insotit pana acum o viata lunga-lunga, de mii de ani. De aceea si despartirea e asa de grea.
Cine stie ce se va intampla in vremurile ce vor veni?
Brrrrr! Intunericul s-a lasat deja peste Poiana lui Dumitru si Baba Iarna a disparut in noapte.
Monstrul T. Rex, in burta caruia am calatorit fara de griji, stranuta sacadat, dand semne ca nu-i prea place gerul in pozitie de ralanti.
La fiecare tresarire nervoasa a maruntaielor scuipa aburi si ne avertizeaza sa o luam din loc.
Pe drumul de intoarcere, ne incantam auzul cu colinzi autentice inregistrate pe viu in satele din Maramures.
Bucuria interioara izvorata din glasurile copiilor ne dau forta sa trecem inca o data pe langa gardurile stropite cu sange ale criminalului Combinat de Plumb si mai apoi prin conul de umbra al Furnalului Urias care renaste mereu din propria zgura ca o malefica pasare Phoenix.
Respiram resemnati, cu o jumate de plaman, aerul Orasului Otravit de la poalele Muntelui de Foc, visand deja la o noua escapada cat mai departe in inima curata a naturii.
Macar acum stim ca nu lupii au mancat iarna, cum se temeau uneori batranii, ci fiarele din beton si otel nascute din imaginatia Omului.
Doar el poate gasi si arma cu care sa le infrunte…
Sursa: Dumitru Maris
– Servicii de creare site web
