14 iulie, în această zi ne amintim și de nașterea Fericitului episcop martir Vasile Aftenie, „cel dintâi martir” din lungul șir al celor care aveau să mărturisească fidelitatea față de Cristos și Biserica Lui, canonizat de Papa Francisc în 2 iunie 2019 pe ”Câmpia Libertății” din Blaj.
Scurtă biografie
Fiul lui Petru și al Agafiei Lita, s-a născut la 14 iulie 1899, la Lodroman, județul Alba. A primit Botezul și Mirul la 16 iulie din același an. După școala elementară, urmată în satul natal, a frecventat cursurile Gimnaziului superior de la Blaj. Și-a luat examenul de maturitate în 1918, pe când se afla în permisie de pe frontul Primului Război Mondial. Întrucât ținea de Arhieparhia metropolitană de Alba Iulia și Făgăraș, în 1919 a intrat la Seminarul din Blaj, apoi a fost trimis curând la Roma, ca student la Colegiul Pontifical Grec. Întors în țară – după obținerea doctoratului în teologie, în 1925, la Ateneul De Propaganda Fide – a îndeplinit diverse funcții la Curia arhieparhială din Blaj. Acolo a fost hirotonit preot, la 1 ianuarie 1926.
A fost numit profesor de teologie la Academia Teologică din Blaj și prefect de studii la Seminar. În 1934 a primit funcția de protopop de București. În 1938 a fost numit canonic în Capitlul de la Blaj, iar în 1939 a devenit rector al Academiei Teologice blăjene. În 1940 a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și i s-a încredințat funcția de vicar general pentru București și Vechiul Regat.
După instaurarea regimului comunist în România, împreună cu toți ceilalți episcopi greco-catolici a apărat Biserica, a refuzat toate „invitațiile” de a trece la ortodoxie și i-a pregătit pe credincioși pentru zilele grele care urmau.
A fost arestat în noaptea de 28-29 octombrie 1948 și întemnițat împreună cu ceilalți episcopi, în cadrul prigoanei comuniste care a suprimat Biserica Română Unită (Greco-Catolică) din ură față de credință și față de comuniunea cu Scaunul Apostolic. A fost despărțit de ceilalți episcopi, rămași în lagărul de la Căldărușani, cu intenția de a-l determina să se lepede de credința catolică, spre a conferi o aparență de legalitate parodiei de dizolvare a Bisericii Române Unite în Biserica Ortodoxă Română. A fost încarcerat în subsolurile Ministerului de Interne de la București spre a fi anchetat. Din pricina presiunilor la care a fost supus în timpul anchetei, în martie 1950 a suferit un accident cerebral. În urma acestuia, a murit la 10 mai 1950, în „spitalul” închisorii Văcărești.
– Servicii de creare site web
