Originile martisorului nu sunt cunoscute cu exactitate. Prezenta sa atat la romani cat si la bulgari este considerata ca fiind datorata substratului comun daco-tracic, desi conform legendelor populare ar avea alta provenienta. Se mai considera ca martisorul a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte. Totodata, cercetari arheologice efectuate in Romania au scos la iveala amulete asemanatoare martisorului care dateaza de acum 8000 de ani.
Potrivit cercetatorilor, in vechime, la 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric.
Snurul era legat la mana sau purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa aduca noroc sau era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele”.
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca oile la munte.
Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge, astfel, sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
La geto-daci, martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.
Traditia spune ca martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.
Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica.
Surse: Wikipedia, crestinOrtodox.ro si DeSarbatori
Foto: Martisor (c) saltmin.com
Sursa: I.O.
– Servicii de creare site web
