Cum va fi ”baba” ta, asa iti va fi viata in anul respectiv. Este un obicei care inca se mai pastreaza in Maramures la fiecare inceput de martie, atunci cand sunt sarbatorite Zilele Babelor. Numarul “babelor” este diferit de la o zona geografica sau etnografica la alta, astfel ca aceasta perioada poate fi de 3, 6, 9, 12 sau chiar 24 de zile. De asemenea, oamenii de la tara obisnuiesc sa prognozeze in functie de “zilele babelor” chiar si cum va fi vremea in cele patru anotimpuri.
In credinta populara a inceputul lunii martie corespunde cu perioada cunoscuta ca “Zilele babelor”. Daca in unele parti ale Maramuresului, Zilele Beblor tin 3, 6, 9 sau 12 zile, in zona Mara, aceasta perioada dureaza chiar 24 de zile. Se spune ca fiecare om isi poate alege inainte cu o zi sau chiar inainte de inceputul lunii martie o zi, pe care sa o declare ca fiind “baba” sa. Cum va fi vremea in acea zi, se spune ca asa va fi si viata acelui om in anul respectiv.
“Se zice ca atunci cand e vreme buna, baba urca vesela la munte. Cand e vreme urata, coboara nervoasa, cand isi intoarce cojoacele pe dos, e vreme urata. Omul cauta sa anticipeze vremea care va veni si atunci isi alege cate o baba. Poti vedea cum ti-a fi viata in anul respectiv dupa ziua respectiva”, a relatat folcloristul Pamfil Biltiu.
Alte persoane obisnuiesc sa isi aleaga chiar patru zile, pentru a vedea cum va fi vremea in cele patru anotimpuri. “In unele zone se aleg patru babe care-s cele patru anotimpuri si se urmareste mersul vremii din cele patru zile. Ele coincid cu mersul vremii din cele patru anotimpuri, iarna, primavara, vara si toamna. Atunci omul stie cum sa-si organizeze culturile, daca va fi vremea ploioasa sau secetoasa”, a subliniat folcloristul.
Obiceiul cu ”Zilele babei” este legat de legenda Babei Dochia. De altfel, este o sarbatoare populara care se suprapune cu una religioasa, cea a Sfintei Evdochia, sarbatorita la 1 martie.
Despre Sfanta Evdochia samariteanca se spune ca a trait in provincia Libanului, in Frigia, si ca a dus o viata de desfrau. Numai ca, dupa ce l-au auzit pe monahul Ghermano vorbind despre credinta cea adevarata si despre pocainta, si-a vandut intreaga avere si s-a dus intr-o manastire unde si-a petrecut viata dupa reguli duhovnicesti. Sub imparatia lui Vincentiu, i s-a taiat capul cu sabia pentru credinta in Hristos, obtinand astfel cununa cea nestricacioasa a muceniciei.
In ceea ce o priveste pe baba Dochia, despre ea exista doua legende. Una dintre ele spune ca baba Dochia ar fi fost o batrana care avea un fiu. Feciorul s-a insurat si a luat de sotie o fata buna. Numai ca soacra o punea la munci grele pe nora, iar intr-o zi a trimis-o la vale sa spele o lana neagra pana se va face alba.
“Soacra fetei era insa rea si a manat-o pe fata la vale cu o lana neagra sa o faca alba. Fata a tot plans in timp ce spala lana. Si a trecut pe acolo un batran, care era de fapt Dumnezeu. Acesta a intrebat-o pe fata de ce tot plangi, draga mosului. Fata i-a raspuns, plang pentru ca uite ce mi-a dat soacra sa spal aceasta lana si sa o fac din neagra, alba. Atunci lana s-a prefacut alba. Apoi a mers acasa, dar soacra a trimis-o inapoi sa o faca din alba neagra. Iar a mers la vale, iar a venit Dumnezeu si lana s-a prefacut neagra. Dumnezeu i-a pus pe caier ghiocei. Cand baba a vazut ghioceii i-a zis feciorului ca a venit primavara si e de mers cu caprele si cu oile. Atunci a luat pe ea 12 cojoace, pentru ca vremea s-a incalzit, a topt aruncat de pe ea cate un cojoc. Cand a ajuns sus, a dat un inghet mare si a prefacut-o pe baba in stana de piatra cu capre si cu oi”, a aratat Pamfil Biltiu.
O alta legenda spune ca Dochia este, de fapt, fiica lui Decebal si ca aceasta s-a transformat intr-o stanca dupa ce s-a rugat lui Zamolxe pentru a nu cadea in mainile imparatului Traian. “Originea numelui este Dachia, de la fiica regelui Decebal, care a mers cu ostirea sa-l ajute pe tatal sau la Sarmisegetusa unde se batea cu romanii. Regele Traian a infrant oastea. Si atunci ea si-a luat o oaste si a mers in munti. Vazand-o cat e de frumoasa si de curajoasa, Traian a urmarit-o cu o ostire. Cand a ajuns in munti, oastea ei s-a rupt in doua. O parte a ramas sa dea piept cu dusmanii si o parte s-a refugiat in munti. Oastea care a dat piept cu romanii a fost infranta, iar ea a fugit in munti ca sa n-o prinda imparatul, sa n-o pangareasca. Cand era gata s-o prinda, ea s-a rugat sa fie salvata. Si atunci a fost prefacuta in babuta cu o turma de oi si capre. A venit imparatul la ea si a intrebat-o unde e fata cea frumoasa, Dachia. Babuta a aratat cu toiagul spre miazazi. De atunci ea a ramas acolo, a inghetat cu caprele. In Ceahlau e statuia ei in piatra cu oile si caprele”, a mai relatat Pamfil Biltiu.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web
