La o luna de la alegerea sa, Papa Francisc si-a anuntat prima decizie majora de guvernare. Este vorba de crearea unui grup format din opt cardinali, printre care un coordonator si un episcop ca secretar, pentru „a-l consilia in guvernarea Bisericii universale si pentru a studia un proiect de revizuire a Pastor Bonus” – Constitutia privind Curia Romana lansata de Papa Ioan Paul al II-lea in 1988.
Prima reuniune „colectiva” va avea loc in octombrie, desi „Sanctitatea Sa este inca de pe acum in contact” cu acesti cardinali, scrie cotidianul catolic Avvenire. Este vorba de un pas important pentru Biserica, intotdeauna chemata de Papa Francisc sub semnul evolutiei, mai degraba decat al revolutiei. Pe fondul perspectivei colegialitatii, Biserica universala este dotata cu ceea ce pare a fi un consiliu autentic – chiar daca termenul corect care il defineste este de „grup” – in care sunt reprezentate toate continentele, chemate in jurul ei de Episcopul Romei.
Este inca devreme sa se spuna cum va functiona sau ce va implica grupul, dar in mod sigur nu va fi un fel de „super-Curie”, avand in vedere ca grupului nu i se vor atribui sarcini de guvernare, nici decizionale. Ceea ce se poate evidentia este tabloul de ansamblu al alegerii Papei Francisc, care, dupa cum s-a mentionat anterior, ar trebui sa vorbeasca de evolutie, mai degraba decat de revolutie.
Anuntul vine ca un demers asteptat, nu un soc brusc, iar intr-un fel chiar anuntat de Suveranul Pontif insusi in prima sa aparitie in Loja Binecuvantarilor, la ceva mai mult de o ora dupa alegerea sa, prezentandu-se drept Episcopul Romei si niciodata pronuntand cuvantul Papa. O alegere precisa care, prin trimiterea la insasi temelia ministerului petrin, a aratat o valenta profunda in directia dubla de colegialitate si ecumenism – o valenta sesizata imediat de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, care, nu intamplator, pentru prima data in istorie a fost prezent la o slujba de inceput de Pontificat.
Prin decizia sa, Papa Francisc confera continuitate si stabilitate procesului de implicare crescanda a corpului episcopal, initiata de predecesorii sai imediati. Papa Ioan Paul al II-lea a introdus obiceiul de a convoca la Roma Colegiului Cardinalilor pentru Consistorii, care ar putea fi numite „consultative”. Papa Benedict al XVI-lea a modificat de facto practica sinodala prin introducerea de spatii de discutie „libere” si a obiceiului de a publica propunerile finale ale fiecarui Sinod independent de traducerea lor ulterioara intr-o Exortatie apostolica, deschizand astfel o fereastra noua, mai ampla, exercitarii colegialitatii.
Astazi, prin alegerea a opt cardinali si prin reprezentarea de catre ei a universalitatii Bisericii, acest demers pare sa intre intr-o dimensiune noua. Ea nu implica si nici nu reprezinta un rol operativ, care precede intr-un fel sau redimensioneaza Curia, a carui sarcina, precisa si de neinlocuit, este de a-l ajuta pe Papa in exercitarea atributiilor sale, ca brat operativ.
Dimpotriva, simplul fapt ca prima sarcina definita pentru grup este de a studia un proiect de revizuire a Pastor Bonus, indica mai degraba dorinta de a valorifica rolul Curiei Romane, in conformitate cu ceea ce a fost principiul calauzitor al Constitutiei Apostolice a Papei Ioan Paul al II-lea.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
