Doamna Virginia Paraschiv nu se lasa. Dupa ce a bombardat toate redactiile ziarelor locale cu o cronica personala despre spectacolul Cazul Pintea, jucat pe scena Teatrului Municipal Baia Mare, iata ca nu se opreste aici. Ne-am ocupat si noi un pic de Cazul Paraschiv, sperand ca il vom putea rezolva pe plan local, dar se pare ca ne-am inselat.
Am citat masiv din cronica autoarei (in articolul aparut in editia tiparita a ziarului nostru), de fapt o galeata cu laturi aruncata peste toti cei care au contribuit cu ceva la realizarea spectacolului, inclusiv peste spectatori, pentru a-i familiariza pe cititorii nostri despre bunele intentii ale acesteia. Daca in cronica s-a zbatut sa demonstreze ca Grigore Lese este un betiv, ca Pintea Viteazul a fost un talhar de drumul mare si ca preotii ortodocsi au venit la spectacol cu ganduri ascunse sub sutane, iata ca ofensiva doamnei vizeaza si alte domenii pe care, cu toata sinceritatea, un om normal la cap nu le poate intui.
Dar sa trecem la fapte. La faptele doamnei. Profund nemultumita de spectacolul Cazul Pintea, dar mai ales de ceea ce ar putea deveni acesta in viitor, doamna s-a gandit ca trebuie sa-l avertizeze asupra pericolului pe Lilian Zamfiroiu, presedintele Institutului Cultural Roman (ICR).
Asa ca i-a adresat o scrisoare de atentionare, din care citam: „A doua zi dupa spectacol am postat o cronica Pintea, Lese, Hamlet si ambuscada financiara, care a fost preluata si postata in toata presa online din Baia Mare. Cronica este o istorie asupra unei paradigme culturale supraevaluate si supralicitate. In replica au aparut tot felul de articole elogioase la adresa spectacolului. Nimic anormal. Am sesizat totusi o constanta: Pintea, erou civilizator. In campania de presa s-a confirmat ceea ce eu stiam deja, anume ca acest spectacol este planificat, inca din stadiul de proiect dramatic, ca spectacol de export, ca brand reprezentativ maramuresean. Formula a fost bine aleasa: un simbol mitologic foarte popular, transferat artistic la un brand ilustru contemporan, rapsodul Grigore Lese, de altminteri si Ambasador al Turismului Romanesc, sectiunea rurala. Toate declaratiile oficiale au recomandat acest spectacol pentru festivaluri internationale si pentru promovarea imaginii romanesti. Nu mai ramane decat ca statul sa finanteze un turneu international cu Cazul Pintea. Fiind cotat ca un brand viabil pentru export, acest spectacol dramatic trebuie sa aiba obligatoriu sustinerea financiara si promovarea din partea ICR”.
Autoarea, care nu accepta ca spectacolul sa fie folosit pentru promovarea imaginii Maramuresului in lume, ii explica presedintelui Zamfiroiu obiectiile si rezervele sale: „Imaginarul folcloric nu este garantul unei imagini romanesti impecabile si avantajoase. Aduc in sprijin nefericita si neinspirata experienta de la Cluj, cu versurile antisemite ale unui colind. Mediatizarea centrala, cu justificarea ca asa e colindul popular, stravechi si inocent, nu are suport nici moral, nici legal. Imaginarul popular il asimileaza si-l deifica pe haiducul Pintea, precum urmeaza: Pintea i-a jefuit pe negustori pentru ca erau… EVREI; Pintea l-a ucis pe episcopul de la Bixad pentru ca era CATOLIC!!! Semnalez, si nu in treacat, ca prezenta excesiva la spectacol a preotilor ortodocsi, reprezentanti inclusiv de inalti prelati, este legata si de glorificarea haiducului ca aparator al ortodoxiei!!! Este foarte posibil ca personajul sa fie sfintit. In concluzie, ramane cu adevarat la latitudinea ICR daca acest produs artistic de conjunctura si improvizat ne poate reprezenta ca simbol national oportun politicilor culturale romanesti de integrare europeana. Cu buna credinta si consideratie, Virginia Paraschiv, Baia Mare”.
Nu cred ca mai e cazul sa adaug ceva. Mai ales acum, in vremea sarbatorilor. Cazul Paraschiv, insa, nu se poate sfarsi aici. Pentru ca niciodata nu cred ca s-a intamplat ca un om cu pretentii de intelectual, sa se impotriveasca vehement unui demers cultural, considerat benefic pentru promovarea Maramuresului. Argumentele aduse impotriva demersului sunt puerile, rod al unei minti pesemne greu incercate.
Pana la urma un haiduc, ori unde actioneaza, ii prada pe cei bogati, inclusiv pe negustori. Nu cred ca pe la 1700, Grigore Pintea din Magoaja s-a uitat in buletinul celor jefuiti ca sa vada din ce etnie fac parte. In privinta episcopului de Bixad nu cred ca Pintea l-a ucis doar pentru ca era catolic. In vremurile acelea era greu, daca nu chiar imposibil sa gasesti in Maramures un episcop ortodox bogat, interesant pentru un haiduc.
Doar ca doamna Paraschiv loveste precis in ortodocsi, tinta care de fapt o intereseaza. Asteptam parerile celor vizati si implicati, pe care le vom gazdui in paginile noastre.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
