Nu cred ca exista o alta trasatura care sa defineasca mai exact si mai bine starea actuala a romanului decat neputinta. In doar 23 de ani am ajuns sa fim atat de neputinciosi incat parca ne e frica si sa luam unele decizii, ca de dus la indeplinire nici nu poate fi vorba.
Exista suficient de multe momente in viata cand trebuie sa te hotarasti, sa actionezi, sa te gandesti la ziua de maine, cand nu mai poti fi ezitant, chiar daca ti s-a turnat in cap cu galeata ideea ca fiecare dintre noi este pe maini bune, ca Dumnezeu sau altcineva din Univers are un plan pentru fiecare, asa ca ne va purta de manuta, ferindu-ne de toate primejdiile.
Noua nu ne mai ramane decat sa ramanem neputinciosi si sa ne vaitam ca lucrurile merg din ce in ce mai rau in tara asta. Asteptam sa vina cineva, mereu altcineva, care sa ne scoata din rahat, sa ne faca viata mai frumoasa si mai usoara. Si cum toate acestea nu se intampla niciodata, nu ne ramane decat sa dam vina pe altcineva (cel mai des pe Dumnezeu), ca ne-a harazit un destin atat de crunt.
A trecut mai bine de un an de la preluarea puterii de catre USL. Nu vreau sa reamintesc sperantele cu care romanii au fortat schimbarea, cum au votat de s-a ajuns ca USL sa aiba o majoritate fara precedent in Parlament. Nu doresc nici sa rememoram acum promisiunile electorale ale fiecarui parlamentar maramuresean. Ar fi o simpla pierdere de vreme si un izvor nesecat de nervi si indignare.
Dupa 16 luni de guvernare, constatam cu stupoare ca in Maramures nu s-a batut un cui, nu s-a turnat o roaba de asfalt si nu s-a pus o caramida intr-un zid oarecare. Ce am putut vedea in schimb? Zamfir Ciceu s-a certat aproape un an cu deputatul Cornelia Negrut pentru sefia locala a partidului, Gabriel Zetea continua razboiul cu strigoiul Mircea Man pe tema dezastruoasei mosteniri, cu toate ca de soarta acestuia ar trebui sa se ocupe procurorii DNA.
In cele din urma se pare ca proiectul de reabilitare a drumului Baia Sprie – Barsana a fost salvat, cei de la ADR Nord-Vest inghitind pe tacute neputintele si hotiile noastre. Asta nu inseamna ca el va fi si finalizat, mai ales ca in ultimele zile i-am auzit pe sefii CJ cum se vaicareau ca nu vor avea fondurile necesare. Normal, e mai usor sa te vaieti decat sa te zbati pentru banii necesari. Deputatul Florin Tataru o da inainte cu salvarea Remin-ului si repornirea mineritului, o tema utopica ce i se potriveste de minune alesul ce pare ca traieste in Absurdistan. Nu mai insist asupra motivului pentru care Tataru vrea sa mentina in viata un mort de mai bine de 15 ani. Am spus-o de cateva ori si prietenii de ieri mi-au devenit dusmani peste noapte.
Despre tunelul pe sub Gutai cel mai des se vorbeste acum in pauza de ragaieli dupa infulecarea ciolanului rustic si consistent, in rest l-au uitat principalii lui sustinatori, deputatul Gheorghe Simon si senatorul Sorin Bota. Aeroportul e tot in aer, singurele miscari vizibile fiind cele de alungare din scaun a directorului Mihai Patrascu. Nici macar nu se mai discuta subiectul investitiilor la aeroport, asa ca nu ne-am mira daca intr-o buna zi se va inchide de tot. A, nu, era sa uit, aeroportul este din nou in actualitate, dar nu pentru vreo investitie, ci ca sa se obtina aprobarea pentru defrisarea a 20 de hectare de padure. Si asta intr-o zona populate intens cu iazuri de decantare, halde de steril si alte depozite de deseuri periculoase si poluante.
Elevii sunt deja obositi dupa o luna de cursuri, dar inca n-au simtit gustul laptelui si mirosul cornului, pentru ca in Maramures nu s-a finalizat licitatia de achizitionare a produselor. Motiv cum nu se poate mai nimerit pentru ca senatorul Liviu Marian Pop sa-i ceara lui Ciceu sa isi prezinte scuze in fata elevilor si parintilor. Ce gentlemeni, cata onoare, ce maniere civilizate intre doi bagatori de seama platiti boiereste din banul public, dintre care unul ar trebui urgent sa-si prezinte demisia pentru incompetenta si neputinta, nu scuzele invocate de celalalt papagal care vorbeste mult si face putin.
Nu s-a facut nimic nici cu depozitul central pentru deseuri, tot in faza de hartogarii si deplasari inutile ale vicelui Marinescu la Bucuresti suntem. In loc de drumul rapid Baia Mare – Vaja avem in schimb un drum national spre Satu Mare carpit de o firma ungureasca vicleana, care niciodata n-a construit un drum, poate cel mult o carare prin pusta.
Am ales la intamplare aceste investitii pentru ca unele au implinit 10 sau 15 ani de la lansarea lor, timp in care doar s-a vorbit fara rost, in nestire. Acesti politicieni neputinciosi lanseaza mereu teme noi, cu care ies in fata ca sa ne demonstreze cat de interesati sunt de judet. De cateva luni ne-au spus ca si-au dat mana ca sa realizeze constructia unui pod rutier peste Tisa la Sighetu Marmatiei. Notati-va data si va garantez, stimati cititori, ca peste vreo 10 ani vor veni altii care o sa doreasca sa faca un pod exact in acelasi loc. Si daca tot suntem la poduri, sa spunem ca Zetea deja s-a deplasat in Capitala pentru a palavragi despre podul peste Somes de la Ulmeni. Ramane cum am stabilit pentru cel peste Tisa.
Nu exista pustiu, ci doar neputinta noastra de a umple golul in care traim, spunea regretatul Octavian Paler. Am adauga ca iti trebuie multa tarana ca sa ingropi o tara… Multa nepasare si neputinta sau doar lacomie, tradare, nestiinta, prostie si lipsa de demnitate. Exemplele de mai sus sunt o dovada elocventa de neputinta.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
