Disparitia plantelor cu flori din Epoca glaciara ar fi putut atrage disparitia unora dintre speciile reprezentative pentru aceasta perioada, asa cum sunt mamutii lanosi si rinocerii lanosi, conform unui material publicat de Reuters.
Oamenii de stiinta care au studiat fragmente de ADN prelevate din fosile de mamuti si rinoceri conservate in permafrostul arctic au ajuns la concluzia ca aceste animale mari depindeau din punct de vedere al hranei de florile bogate in proteine care acopereau relieful de stepa.
Insa, niste schimbari climatice radicale produse in Epoca glaciara a provocat declinul acestor plante cu flori, zona de stepa ramanand acoperita doar cu ierburi care nu aveau aceeasi valoare nutritionala pe care o aveau planetele cu flori si care, implicit, nu puteau sustine niste animale ierbivore atat de mari precum mamutii si rinocerii, conform studiului publicat in ultimul numar al revistei Nature.
Schimbarea de vegetatie din aceasta zona a inceput acum aproximativ 25.000 de ani si s-a incheiat in urma cu aproximativ 10.000 de ani — o perioada in care multe animale mari au disparut. Oamenii de stiinta incearca de mai mult timp sa inteleaga ce a provocat aceasta disparitie in masa a animalelor mari — 2/3 dintre animalele mari din emisfera nordica au disparut. „Acum dispunem, din punctul meu de vedere, de o explicatie foarte credibila”, a sustinut Eske Willerslev de la Universitatea din Copenhaga, expert in ADN fosil.
Aceste concluzii contrazic ipoteza ca disparitia acestor animale mari din zonele subpolare a fost provocata de sosirea in zona a grupurilor de oameni vanatori-culegatori — asa-numita ipoteza Blitzkrieg care sustine ca oamenii ar fi vanat aceste animale pana la disparitia lor.
„Noi credem ca principalul motor al acestei disparitii in masa nu este reprezentat de oameni„, a precizat Eske Willerslev, desi a adaugat ca nu este exclusa posibilitatea ca prin practicarea vanatorii, aceste comunitati umane sa le fi dat lovitura de gratie speciilor amenintate deja de schimbarile de flora.
Regiunea subarctica era strabatuta candva de mari turme de animale, fiind foarte asemanatoare din acest punct de vedere cu savana africana. Din randul animalelor mari ierbivore care traiau in acest mediu fac parte mamutii si rinocerii lanosi, caii, bizonii, renii si camilele, in timp ce animalele de prada din regiune erau reprezentate de hiene, tigrii cu colti-pumnal (smilodoni) si ursi.
Cercetatorii au realizat o istorie a evolutiei vegetatiei din regiunile arctice si subarctice din America de Nord si Siberia, in ultimii 50.000 de ani. Ei au dispus de 242 de mostre de sedimente recoltate din permafrost din diferite regiuni arctice si subarctice si au studiat coproliti si continuturi stomacale ale unor animale fosilizate descoperite in permafrostul siberian. Ei au determinat varsta mostrelor si au analizat materialul genetic adunat.
Astfel, in timp ce multi paleontologi considerau ca ecosistemul subarctic era unul de tundra, cu intinderi nesfarsite de ierburi, iar animalele mari din aceasta regiune s-ar fi hranit cu iarba. In schimb acest studiu indica faptul ca flora regiunii era dominata de specii de plante cu flori si nu de ierburi. „Intregul ecosistem subarctic arata cu totul diferit fata de cel din ziua de azi. Ne putem imagina niste stepe intinse, fara copaci, fara tufisuri, dar dominate de aceste mici plante cu flori”, a mai sustinut Eske Willerslev.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
