O acvila extrem de rara care se gaseste in Maramures si care este pe cale de disparitie va fi protejata in urmatorii patru ani de specialistii ornitologi si de mediu printr-un proiect finantat de Comisia Europeana. In intreaga lume au mai ramas doar aproximativ 20.000 de perechi de acvila tipatoare mica, 10% dintre acestea (intre 500 si 2.300 de perechi) traind in Romania. In Maramures, specialistii spun ca au mai ramas sub 50 de exemplare care trebuie integrate in proiectul finantat cu 1,8 milioane de euro prin programul Life.
La inceputul secolului trecut, acvila tipatoare mica (Aquila pomarina) era una dintre cele mai larg raspandite pasari de prada din Romania, insa astazi mai exista doar 14.000 – 19.000 de perechi in toata Europa. Totusi, in tara noastra au ramas aproximativ 10% din intreaga populatie de acvila mica tipatoare, ceea ce a determinat Comisia Europeana sa finanteze cu peste 1,8 milioane de euro un proiect de conservare a speciei.
Proiectul se va derula pe parcursul a patru ani prin Agentia Regionala de Protectia Mediului Sibiu, Asociatia pentru Protectia Pasarilor si a Naturii „Grupul Milvus” si Societatea Ornitologica Romana. Banii vor fi folositi, dupa cum au explicat responsabilii de proiect, pentru un recensamant national al acvilelor tipatoare mici (ultimul recensamant a fost in 2007 si a fost facut prin aproximari), constituirea unor zone de protectie, refacerea cuiburilor sau construirea unor cuiburi artificiale.
Biologul Mihail-Gerald Manole, conservator la Sectia de Stiintele Naturii a Muzeului Maramuresului din Sighetu Marmatiei, a explicat principalele cauze care au cauzat declinul populatiei acestei pasari: “vanatoarea, distrugerea cuiburilor, degradarea habitatelor de cuibarit si intoxicarea cu pesticide”. El aproximeaza ca in judetul nostru au ramas sub 50 de perechi.
“Datele certe despre acvila tipatoare mica in Depresiunea Maramuresului sunt concretizate prin prezenta a patru exemplare naturalizate la Muzeul Maramuresului, Sectia Stiintele Naturii: 10 Aprilie 1969 – din habitatul Masivul Piatra – fag; 25 octombrie 1974 – din habitatul Sighetu Marmatiei – urban; 15 iunie 1981 – din habitatul Remeti – fag si 20 iunie 1982 din habitatul Sapanta – fag”, a declarat Manole.
Profesorul Beres Iosif a confirmat faptul ca in anii ’50, in Masivul Piatra, acvila tipatoare mica era la fel de frecventa ca si sorecarul comun, zona respectiva fiind impadurita cu fagi, fapt care oferea o diversitate a hranei acestui rapitor, in meniul caruia intra reptilele si amfibienii. De asemenea, specia a fost semnalata in Valea Tibaului, Valea Vaserului si Teceu, ultima locatie fiind datata in 1992-1993.
“In Maramures, acvila tipatoare mica isi intinde arealul de la padurile joase de lunca, pana la 1.200 m altitudine, in zona padurilor de amestec (foioase si rasinoase)”, a explicat biologul Manole. El a mentionat ca nu exista date concrete despre efectivul acvilei tipatoare mica, din cauza faptului ca in ultimii 10 ani nu s-au facut cercetari in teren. In Maramures a mai fost semnalata si in zonele Borsa, Viseu, Creasta Cocosului.
Acvila tipatoare mica a inregistrat un declin dramatic in anii ’50-’60, cand a disparut din padurile de lunca si campie. Se hraneste cu mamifere, pasari, reptile, amfibieni, insecte mari si ocazional cu hoituri. Vaneaza in apropierea cuibului, ajungand totusi pana la 3 km departare, a mai explicat biologul Manole.
Acvila tipatoare mica ajunge in Romania la inceputul lunii aprilie iar la finalul lunii septembrie pleaca spre locurile de iernare din Africa de Sud. Pe teritoriul Romaniei ajung circa 22% din totalul populatiei de acvila la nivel mondial. Doar tarile baltice si Polonia au mai multe exemplare. Este protejata prin lege inca din anul 1993, prin Conventia Berna.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
