 |
 |
Vezi VIDEO
Dupa peste doua decenii dedicate carierei de arbitru asistent, baimareanul Zoli Szekely a facut parte in 9 decembrie pentru ultima oara dintr-o brigada la un joc oficial. Are aproape 700 de meciuri in care arbitrat, de la cel mai mic nivel, teritorial, prin satele Maramuresului, pana la cel mai inalt nivel competitional continental pentru cluburi, Champions League. Se uita peste umarul timpului cu seninatate: este recunoscator pentru o cariera in care a ajuns mai departe decat ar fi indraznit sa spere, regreta doar ca nu a ajuns – cu celalalt baimarean FIFA, Cristian Balaj – sa arbitreze la un turneu final, continental sau mondial, si ca nu a arbitrat niciodata finala Cupei Romaniei. Dar este fericit ca a arbitrat echipe mari, jucatori valorosi si ca a trait, gratie fotbalului, momente emotionante.
– fotbalist de la 6 ani, nu a vazut niciodata rosu in fata ochilor
A inceput sa joace fotbal asa, ca orice baietel indragostit de o echipa, in curtea din spatele blocului. Si desi n-a avut „antecedente” sportive in familie, parintii l-au incurajat sa isi urmeze pasiunea pentru fotbal si asa, pe cand era inca in grupa mare la gradinita, a ajuns sa fie junior la FC Baia Mare. Avea sase ani. Isi aminteste numele primului lui antrenor: Dorel Cupsa. A parcurs toate etapele pana la republicani la echipa baimareana, la 18 ani mergand in armata.
Pe perioada serviciului militar, este legitimat la ASA Buzau, in Divizia C, acolo unde este antrenat de Iosif Vigu. Zambeste si spune ca ar fi avut un viitor frumos in fotbal, daca nu suferea o accidentare care l-a impiedicat sa isi continue cariera de fotbalist. Desi, daca sta bine si se gandeste, e convins azi ca a ajuns mai departe in lumea „sportului rege” din postura de arbitru asistent. Dar sa nu anticipam… Cartonase galbene a mai vazut ca fundas central. In schimb pe cel rosu niciodata.
„E o meserie arbitrajul: trebuie sa-l inveti, trebuie sa-l furi”
Nu isi mai aduce aminte exact cand a imbracat echipamentul de arbitru prima data, dar isi aminteste ca meciul era in Chechis. Nici macar nu in Liga a cincea. „Primul meci este intotdeauna cel mai greu: nu ai idee nici cum sa te schimbi in vestiar, nu mai vorbesc despre cum sa stai in teren. Am inceput de jos. E o meserie arbitrajul: trebuie sa-l inveti, trebuie sa-l furi. Mi-a placut foarte mult”, a declarat pentru eMaramures Zoli Szekely.
Dat fiind ca ambitiile sunt mari in fotbalul mic, multe sunt incidentele din campionatul judetean. „De alergat nu am fost alergat niciodata”, marturiseste arbitrul international, facand referire la cazurile in care spectatorii mai alearga dupa cate un arbitru care nu le place. „Au fost multe meciuri cu probleme la nivelul acesta, dar am avut noroc: mi-au iesit meciurile. Si nu am fost un „gazdar”, asa cum spuneam noi pe vremuri: trebuia sa dai tot gazdelor ca sa iesi de pe teren. Chiar treceau luni de zile si nu castigau gazdele. Revenind: de alergat nu m-au alergat, dar un incident mai neplacut tot am avut. La Ocna Sugatag am aratat odata un cartonas galben, jucatorul nu a fost de acord si a venit si m-a lovit cu pumnul in coaste. L-am eliminat, l-am dat in judecata, am castigat. A fost singurul incident”, isi aminteste Zoli Szekely.
Primul meci in calitate de arbitru divizionar l-a considerat a fi primul lui joc important. „Primul meci in care m-am simtit arbitru a fost la Codlea. Primul meu meci in Divizia C”, a marturisit baimareanul. A fost nevoie de vreo 200 de meciuri in liga a patra, au urmat vreo o suta in ligile a treia si a doua pana cand, in 1999, sa ajunga in prima liga din Romania. „Primul meci din Liga 1 a fost in Resita, intre echipa din localitate si Universitatea Craiova. Era un joc televizat. Pe atunci se televiza un singur meci pe etapa… Era in prima etapa din retur, in martie 2000. Am debutat alaturi de un arbitru foarte bun si un coleg foarte drag Sorin Corpodean”, face exercitii de memorie Zoli Szelekely.
– „Cu Cristi Balaj am arbitrat cel mai important meci al meu. Si cel mai frumos. A fost pe San Siro, primul nostru meci in Champions League”
In 2004 primeste ecusonul de arbitru asistent FIFA. „Primul meu meci international a fost in Danemarca, pe cand eram aspirant pe lista FIFA”, spune Szekely. Iar de la prima partida internationala pana la cea mai importanta, pasii se fac singuri. „Sigur cel mai important meci din cariera mea a fost cel de pe San Siro. Cu Cristi Balaj am arbitrat cel mai important meci al meu. Si cel mai frumos. A fost pe San Siro, primul nostru meci in Champions League. Pe teren era AC Milan, in formula cea mai bun din ultimii ani. Cu Seedorf, Robinho, Ronaldinho, Ibrahimovic. Plus 70.000 de oameni in tribune”, povesteste pentru eMaramures Zoli Szekely.
Si se emotioneaza din nou, in timp ce isi aminteste meciul dintre AC Milan si Auxerre din 2010. „Noi nu credeam ca vom ajunge acolo sus. Am inceput de jos, am ajuns in Divizia C, Divizia B… Cand am ajuns in Divizia A, ce arbitri ne simteam! Si am ajuns sa arbitram la cel mai inalt nivel care exista la echipele de club: Champions League. Si cand am iesit pe teren si a inceput sa cante imnul, Cristi m-a cotit si mi-a zis „Uite, mi s-a ridicat parul pe mana”, iar eu aveam lacrimi in ochi. A fost ceva unic. Si ori de cate ori imi aduc aminte de acest moment cu foarte multa dragoste si mandrie”, marturiseste Zoli Szekely.
– „O secunda daca te deconectezi, nu ai idee cand un jucator tasneste si ce iti ofera jocul” A adunat pana in 9 decembrie 2012, cad s-a retras din arbitraj, peste 300 de partide in prima liga din Romania si vreo 75 de meciuri internationale.
Pe cele din Liga Campionilor le spune pe nerasuflate: Milan – Auxerre si FC Barcelona – FC Copenhaga in 2010, FC Apoel – Sahtior Donetsk in 2011, Bayern Munchen – Lille in 2012. Zoli Szekely sta putin pe ganduri si alege: vreo 10 meciuri internationale au fost intertari (aici cel mai important spune ca a fost Germania – Tara Galilor din preliminariile Euro 2008) si vreo 10 la tineret (aici alege partida dintre Tara Galilor si Anglia din barajul de calificare la Campionatul European ca fiind jocul cel mai important). Cele mai multe, insa, prezente ale baimareanului in meciurile internationale s-au consumat in Europa League. Competitie la care a fost in brigada de arbitri inclusiv la un meci din optimi.
„La meciurile acestea mari trebuie sa fii tot timpul concentrat 100%. O secunda daca „pui jos”, cum zicem noi, o secunda daca te deconectezi, nu ai idee cand un jucator tasneste si ce iti ofera jocul. Nu am patit sa pierd faze, in schimb am patit – cand am arbitrat Barcelona sau nationala Germaniei – efectiv sa nu vad mingea: asa de repede jucau. Ca erau Klose si Podolski sau ca era Messi, care pasa direct si David Villa pleca de nu stiai cum te cheama. Fotbalisti adevarati…”, marturiseste Szekely pentru eMaramures.
– „Niciodata nu am vrut sa renunt, asa de mult mi-a placut arbitrajul”
Nu uita Zoli Szekely nici de cele doua semifinale din Cupa Regelui si Cupa Printului la care a fost prezent in Arabia Saudita, in 2010 si 2011. „Am fost invitat tot impreuna cu Cristi Balaj. Am arbitrat inclusiv un derby al lor, Al Hilal cu Al Nasr. In tribuna erau 50.000 de spectatori, printre care 10.000 de printi. A fost un meci foarte, foarte frumos si acesta„, zambeste Szekely amintirii.
Nolstalgiile nu il asediaza pentru ca nu are regrete. Sau, cel putin, nu multe. Si nici de renuntat la fotbal nu s-a gandit vreodata.
„Nu am vrut sa renunt niciodata. Chiar daca a mai fost cate un meci nereusit, pentru ca am mai gresit si eu: nu poti sa arbitrezi perfect. In UEFA se spune cine munceste mult, greseste mult. Sigur ca am mai gresit, am mai avut meciuri nereusite, pentru ca nu exista arbitraj de nota 10. Dar niciodata nu am vrut sa renunt, asa de mult mi-a placut arbitrajul. Si pe masura ce anii treceau, primeam meciuri tot mai importante, asa ca nu am putut sa renunt. Ca a fost meci amical, ca a fost meci de juniori, ca a fost Champions League, eu am tratat foarte serios toate aceste meciuri. Pentru mine a fost o sarbatoare cand am putut arbitra. Si cred ca si din aceasta cauza am ajuns asa de sus: mi-a placut si am fost serios. Atata mi-a dat arbitrajul incat nu as fi corect sa am acum regrete. Sigur, as putea spune ca meritam cu Cristi sa mergem la un turneu final continental sau mondial. Acesta poate ar fi un regret, dar eu sunt foarte multumit cu meciurile pe care le-am arbitrat. In tara am un regret: ca nu am reusit in 13 ani de zile sa arbitrez macar o data finala Cupei Romaniei. Si cred ca as fi meritat…”, a declarat Zoli Szekely.
– „Asteptam fluierul final pentru ca am vrut sa nu gresesc la acest ultim joc”
Ultimul meci oficial international in care a fost arbitru asistent a avut loc in 22 noiembrie 2012: Metalist Harkov – Bayer Leverkusen 2-0, contand pentru penultima etapa a grupelor Europa League. Ultimul meci oficial din Romania pentru Zoli Szekely a avut loc in 9 decembrie: CSMS Iasi – Dinamo Bucuresti 1-1, in cadrul etapei 19.
Totul a decurs bine la ultimul meci. Drumul pana la Iasi, alaturi de familie, cu popas la Gura Humorului si la manastirea Voronet. Cu sampania si tortul pregatite in portbagaj. „Am iesit pe teren pentru incalzire, acolo a mers cum a mers. Dar cand am iesit pe teren ca sa incepem meciul i-am spus lui Cristi: „Mai incet cu pasii pentru ca am picioarele foarte grele!” Stiam ca e ultimul meci oficial din cariera mea. Si pana am iesit pe teren a fost foarte greu. Tot intrebam in timpul jocului cat mai este, asteptam fluierul final pentru ca am vrut sa nu gresesc la acest ultim joc”, spune Zoli Szekely.
Ignora finalul de drum la care a ajuns. Cel putin deocamdata. Pana prin ianuarie, dupa cum a zambit cumva amar. Savureaza faptul ca are mai mult timp pentru familie si ca va afla, in sfarsit, unde sunt… tacamurile in casa. Se minuneaza cu fiecare prilej cati prieteni ii sunt alaturi si cate surprize i-au fost facute cu prilejul retragerii din arbitraj. Recunoaste, cu un suras, ca a fost din plin alintat. Spune ca nu isi face nicio grija pentru prietenul lui Cristi Balaj, cu care forma un tandem FIFA aproape inseparabil, si care ramane de acum fara asistent. Ne povesteste cum si-a pus toate echipamentele sus, in mansarda. Si e doar o chestiune de timp (scurt, am paria noi) pana cand va scoate ghetele din cufarul cu amintiri si il va suna pe Cristi Balaj sa mearga sa mai alerge putin impreuna…
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
