Duminica, 21 iunie, la ora 8 si 45 de minute, longitudinea astronomica a Soarelui este de 90 grade, aflandu-se la 23 de grade si 27 minute distanta unghiulara nord fata de ecuatorul ceresc, el descriind miscarea diurna pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit Tropicul Racului. Este momentul solstitiului de vara, ce marcheaza inceputul verii astronomice, aceasta zi fiind cea mai lunga zi urmata de cea mai scurta noapte a anului.
In emisfera nordica, solstitiul de vara are loc in jurul datei de 21 iunie, respectiv in emisfera sudica, acelasi solstitiu este plasat temporal in jurul datei de 21 decembrie.
Denumirea de solstitiu (”Soarele sta”) este data de faptul ca, la data respectiva, are loc schimbarea gradientului miscarii Soarelui in raport cu declinatiile acestuia. Crepusculul are durata maxima din an, iar la latitudinile ridicate, el se prelungeste toata noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor ”nopti albe”.
Solstitiile reprezinta cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare sau cea mai mica inaltime fata de Ecuator.
Ce este solstitiul de vara
Pamantul executa atat o miscare anuala de revolutie in jurul Soarelui, cat si o miscare diurna de rotatie in jurul axei polilor terestri. Axa polilor Pamantului nu este constant perpendiculara pe planul orbitei Pamantului. Datorita acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal in decurs de un an, fapt ce genereaza la latitudinile medii inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor.
Dupa momentul solstitiului de vara, durata zilei va incepe sa scada, iar a noptii sa creasca, timp de 6 luni, pana la 21 decembrie, momentul solstitiului de iarna. In emisfera sudica a Pamantului fenomenul se deruleaza in sens invers.
Traditia solstitiului de vara
Atotputernicia Soarelui de la solstitiu se celebreaza, la romani, prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie.
Din cele mai vechi timpuri, solstitiul de vara a constituit un mare prilej de bucurie si sarbatoare, fiind legat de momentul strangerii recoltei. In timp, Noaptea de Sanziene – cum este denumita in folclorul romanesc – a devenit o serbare populara, cu caracter traditional, ce se desfasoara diferit in functie de tara respectiva si chiar de regiunea respectiva.
Sanzaienele – focurile magice
Traditia si superstitiile au radacini stravechi, fiindca cea mai lunga zi a anului a fost considerata punct de balanta, de rascruce, de schimbare a anului, cand exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana, o zi a absolutului inscrisa sub semnul focului care este simbolul soarelui.
Pentru aceasta in cinstea ei se aprindeau focuri uriase – replica terestra a soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte se va purifica si intregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli, de molime si va fi fericit.
Traditia aceasta care exista si acum in tarile Europei Centrale si de Nord dateaza de secole, cu mult inaintea crestinismului.
Vechii celti serbau intre 20 si 23 iunie solstitiul, aducand in acest fel multumiri zeitei Litha care asigura fertilitate, bogatie, putere si ordine. Vechii germani, aprindeau focuri pe munte si rostogoleau la vale roti aprinse care simbolizau soarele si pe zeul lor Wotan, in acelasi timp ele avand rolul sa puna pe fuga spiritele rele.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
