Ileana si Dumitru Sas, doi batrani din comuna Sieu, nu au crezut niciodata in moartea baiatului lor si au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa afle pe cine au inmormantat la sfarsitul anului 2005.
Povestea lor iti sfasaie inima, iar tragedia prin care au trecut este greu de descris in cuvinte, mai ales ca pare fara sfarsit. Cei doi nu au aflat nici macar acum daca la doi metru sub pamant zace copilul lor sau un strain.
Gheorghe Sas, un tanar de 21 de ani, a plecat la fel ca alti maramureseni, la munca in strainatate. S-a dus in Olanda, in speranta ca va reusi sa puna niste bani deoparte ca sa isi ajute parintii ramasi acasa. Pana intr-o zi totul a fost bine. A venit apoi clipa in care lui Gheorghe i-a expirat viza de sedere si a fost prins de autoritatile olandeze pentru ca pur si simplu se afla intr-un loc nepotrivit, implicat intr-un accident rutier.
Gheorghe Sas a fost trecut pe lista victimelor
Tanarul a fost internat intr-un centru de detentie de pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam, la gramada cu alti imigranti care urmau sa fie expulzati in tarile de origine. In noaptea de 25 spre 26 octombrie 2005 a avut din nou ghinion. O celula a centrului a fost incendiata dupa cate se pare de un cetatean libanez si un violent incendiu a cuprins intreaga cladire. O adevarata tragedie a avut loc, pentru ca 11 imigranti si-au pierdut viata in flacari, iar numele ”Sas Gheorghe” a fost trecut pe lista decedatilor.
Focul a izbucnit intr-una din celule, potrivit presei olandeze, la scurt timp dupa miezul noptii si s-a extins cu repeziciune intr-o aripa a centrului in care erau inchise 43 de persoane. Un numar impresionat de masini ale pompierilor au fost aduse sa stinga incendiul, dar au trecut aproape trei ore pana ce flacarile au fost tinute sub control. Pentru 11 persoane salvarea a venit prea tarziu, iar alte 15, printre care si cativa angajati ai centrului, ai aeroportului si pompieri, au fost scapate din infern in ultimul moment.
Marturiile supravietuitorilor sunt de-a dreptul socante. Unul dintre cei inchisi in centru in noaptea incendiului a declarat ca angajatii au refuzat initial sa deschisa usile, astfel incat imigrantii au stat si au privit cum sunt inconjurati de flacari.
Imigrantii se plang ca au fost lasati sa arda de vii
Potrivit declaratiilor din presa, paznicii ar fi spus ca ”lucruri de genul acesta se mai intampla”, fapt adevarat, pentru ca nu era primul incendiu izbucnit in centrul de detentie.
”Usile nu au fost deschise pentru ca nu au luat incendiul in serios. Noi am stat si am asteptat urland si batand in usi. Apoi, in tot haosul, cativa dintre imigranti au reusit sa evadeze. Trei dintre ei au fost prinsi mai tarziu de politie”, dupa cum a declarat martorul, al carui nume agentiile de presa nu l-au mentionat insa. Unele ziare au scris ca numarul evadatilor a fost de 11 si au aratat ca politia a reusit sa ii prinda doar pe sase dintre ei, restul nefiind gasiti in ciuda cautarilor.
Cazul a facut foarte multa valva in Olanda, autoritatile fiind acuzate ca au tratat cu indiferenta securitatea celor aflati in centru. Aproximativ 300 de persoane au fost transferate in aceeasi zi cu autobuzul spre alte azile din jurul Amsterdamului. Deruta a fost foarte mare, dar si scandalul pe masura pentru ca statul olandez a fost acuzat de organizatiile internationale ca i-au lasat pe imigranti sa arda de vii.
Familia maramureseanului a primit doua sicrie la un interval de 6 saptamani
Despre Gheorghe Sas, tanarul maramuresean aflat in aripa cladirii incendiate in fatidica noapte – in celula cu numarul 10, nu s-a spus nimic. Parintii sai habar nu au avut de incendiu pana in momentul in care au fost sunati si li s-a spus ca baiatul lor a murit carbonizat intr-un centru de detentie din Amsterdam. Conform anumitor informatii, maramureseanul a fost ultima victima careia i s-a stabilit identitatea.
Batranii au fost contactati de autoritati, iar la cateva zile dupa ce au fost anuntati de tragedie au primit acasa un sicriu sigilat. A urmat ingropaciunea in cimitirul din Sieu, iar din acel moment pierderea linistii de catre familia lui Gheorghe.
Dumitru si Ileana au vrut sa afle cum s-a putut intampla nenorocirea si au inceput sa intrebe in stanga si in dreapta, fara ca nimeni sa ii poata ajuta. Apoi a cazut ”bomba”. La sase saptamani de la inmormantare si cu trei zile inainte de Craciunul lui 2005, maramuresenii au primit un al doilea sicriu – tot sigilat – si explicatia ca ”s-au mai gasit si alte ramasite umane”. Pentru cei doi a fost prea mult.
Familia a inceput sa se interseze ce se intampla dupa asemenea tragedii, cand un om isi pierde viata in strainatate in conditii neclare, dar nu au primit raspunsuri. Oamenii au facut demersuri pentru deshumarea corpului pe care l-au primit din Olanda. Au depus cerere, s-au angajat sa suporte toate cheltuielile, inclusiv efectuarea testului ADN, doar ca sa se convinga daca si-au ingropat baiatul ori poate acesta mai traieste.
Mama a apelat la preoti si ghicitori, care infirma moartea tanarului
Mama acestuia nu a crezut niciodata ca fiul ei a murit. Femeia, fara multa scoala, a incercat sa explice ca o mama isi simte copilul, oriunde ar fi. Prin urmare, a facut tot ce i-a stat in puteri ca sa ii dea de urma. A fost pana si la preoti si la ghicitori, care i-au spus ca fiul ei este in viata.
”Pe oriunde am fost mi-o spus ca nu l-am ingropat pe fiul nostru. Ca am ingropat pe altcineva. Mi-o spus ca el o incercat sa evadeze in timpul incendiului si ca o fost prins de politie si batut crunt. Atunci, zice, ca si-o pierdut memoria. M-o asigurat ca este in viata”, a povestit, indurerata, femeia.
Ea a mai spus ca dupa toate confirmarile primite s-a hotarat sa ceara deshumarea si un test ADN, despre care a aflat ca i-ar putea indica adevarul. ”Vreau sa stiu daca el este cel ingropat. Vreau sa pot vini la mormant cu o floare. Simt io ca nu-i el ingropat aici.”
Nici sora tanarului nu crede in moartea acestuia, dar mai ales nu mai vrea sa isi vada parintii cum sufera. “Nu mai pot sa imi vad mama cum se chinuie. Odata trebuie sa stim adevarul despre ceea ce s-a intamplat acolo”, a spus Ileana Maris.
Rezultatul testului ADN este asteptat de patru luni
Cu mari eforturi, familia a reusit sa stranga banii necesari deshumarii, desi pretul dobandirii linistii sufletesti nu a fost unul mic. In data de 30 ianuarie 2007, groapa a fost deschisa, iar sicriul desfacut pentru prima data pentru a se putea preleva probele necesare testului ADN. Acestea au fost trimise pe 4 februarie la Institutul de Medicina Legala ”Mina Minovici” din Bucuresti. Din acel moment, parintii s-au pus pe asteptat. Dupa ce au vazut ca timpul trece au inceput sa dea telefoane si sa vada de ce intarzie atat de mult rezultatul.
Familia Sas a platit 3.600 lei pentru deshumarea corpului si urmeaza sa achite inca 1.200 de euro pentru realizarea testului ADN. Nu pentru ca au platit banii, ci pentru ca au dreptul moral sa afle adevarul, specialistii ar fi trebuit macar sa ofere o explicatie parintilor. ”Am pus mana de la mana ca sa strangem banii pentru test, iar acum nu ni se da niciun raspuns. Ne-o spus ca in doua saptamani ii gata si-o trecut patru luni", s-a plans tatal.
”Nu vrem nimic altceva decat sa stim adevarul. Este sau nu baiatul nostru in sicriu. Sufletul meu imi spune ca nu este el. Va dati seama cat sufar. Sunt mama si stiu ce simt”, a spus plangand Ileana Sas. Chinul femeii a fost sporit de lipsa confirmarii din partea specialistilor de la institutul de medicina legala. In ultimele luni, ochii batranei aproape ca au secat, iar coltul naframei pe care o poarta pe cap este aproape tot timpul ud din cauza lacrimilor pe care le trebuie sa si le stearga.
Luna viitoare, la Amsterdan, urmeaza sa aiba loc procesul celui care a incendiat lagarul de langa aeroport. Justitia olandeza va stabili tot atunci valoarea despagubirilor ce vor fi acordate familiilor celor decedati in noaptea de 25 spre 26 octombrie 2005. Parintii lui Gheorghe Sas vor insa sa isi recapete linistea sufleteasca si spera ca, intr-o zi, sa isi revada fiul viu si nevatamat.
Sursa: Vasile Dale si Meda Muntean
– Servicii de creare site web
