In ziua de 13 decembrie, in localitatile cu populatie maghiara si germana se sarbatoreste ziua Sfintei Lucia, fecioara martira de origine siciliana, care a trait pe vremea imparatului roman Diocletian. Conform calendarului Iulian, Sfanta Lucia se sarbatorea in ziua solstitiului de iarna, cu noaptea cea mai lunga, Lucia devenind patroana „luminii bune”, cea care-l invinge pe Lucifer, purtatorul de „lumina rea”. Tinand seama de multitudinea de traditii, Sf. Lucia este o sarbatoare sincretica, precrestina. In Ardeal, aceasta era ziua interdictiilor< era interzisa aprinderea focului, cusutul, gatitul si tesutul. Celor care incalcau interdictia li se incurcau itele, iar gainile se opreau din ouat. Cel mai cunoscut obicei era legat de sculptarea timp de 13 zile a unui scaun din 12 esente de lemn. Lucrarea trebuia terminata pana in ziua Craciunului.
Sarbatoarea luminii si a alungarii vrajitoarelor
Zicatoarea „se face greu ca scaunul Luciei” se foloseste si azi in limba maghiara si se refera la ceva care se face greu sau se tot amana. Cine reusea sa termine scaunul si se urca pe el la slujba de vecernie putea recunoaste vrajitoarele printre femeile din biserica, dupa care trebuia sa arunce imediat scaunul pe foc. In seara de Sf. Lucia, usa casei era blocata cu o matura, ca sa nu intre vrajitoarele. O alta traditie este insamantarea a 100 boabe de grau< felul cum au incoltit pana de Craciun arata cum va fi anul urmator. Mancarea traditionala de Sf. Lucia erau galustele cu magiun, „gombot”-uri, pregatite de fete. Ele puneau in fiecare „gombot” cate un biletel continand un nume de baiat< biletelul din primul „gombot” care se ridica la suprafata apei purta numele ursitului.
O alta traditie legata de ursit era confectionarea a 13 biletele cu nume de baieti, facute bot. Zilnic se arunca cate un biletel, ultimul bilet ramas continand numele ursitului. Tot in aceasta zi se pregatea calendarul de ceapa.
Ceapa era taiata in patru, din foile interioare se alegeau 12 de marime asemanatoare si erau asezate in fereastra in ordinea lunilor anului. Foaia in care se topea sarea indica o luna ploioasa. In tarile nordice, ziua de Sf. Lucia a devenit un fel de sarbatoare nationala. Fetele coc turta dulce numita „lussenkatt” („pisicile Lucia”), apoi, in noaptea de Sf. Lucia, imbracate in rochii albe, purtand coronite cu lumanari aprinse, umbla din casa-n casa si le impart gazdelor.
Coronitele sunt depuse apoi in fata usii si lasate sa se stinga singure. Acolo unde este posibil se aprind ruguri, coronitele sunt aruncate pe rug alaturi de maturile vechi. La ora 12 se sting toate luminile, localitatile fiind luminate doar de ruguri si lumanari. Noaptea se termina cu o petrecere ce dureaza pana dimineata, cu multa bautura, mancare si concursuri de sarit peste rug.
– Servicii de creare site web
