Textul acesta a facut istorie literara, desi nu a implinit nici 15 ani. Cel mai probabil a fost scris in anul 2000, la cateva luni dupa ce Gabriel Garcia Marquez a primit vestea ca este bolnav de cancer. Scriitorul s-a grabit un pic crezand ca totul avea sa se sfarseasca in doar cateva luni. N-a fost asa, Marquez reusind sa supravietuiasca aproape 15 ani. Un timp scurt, raportat la o viata normala, dar cu adevarat un „veac de singuratate” pentru unul dintre cei mai mari scriitori ai omenirii.
Au fost ani grei, traiti sub amenintarea permanenta a revenirii teribilei boli, fapt care a afectat profund creatia literara a celui mai celebru columbian din toate timpurile. Dovada ca in perioada asta a publicat doar o singura carte, Povestea tarfelor mele triste.
Moartea marelui prozator este un moment trist, dar bun pentru analiza propriei constiinte. E timpul propice pentru a diseca miracolul vietii, sa ne intrebam ce facem cu viata noastra, cat pretuim eternitatea clipei, de ce irosim si sacrificam prezentul cu atata dispret si inconstienta. Scrisoare de ramas bun, sau Papusa de carpa cum mai este cunoscut acest text memorabil, are darul de-a ne face sa ne oprim pentru o clipa din preocuparile prezentului si sa ne gandim ca trebuie sa pretuim viata, cu bunele si relele ei, dar, mai ales, sa o traim frumos si demn. Va invit sa cititi sau sa recititi aceasta mica bijuterie, asigurandu-va ca nu veti regreta efortul facut. (G. Ciascai)
Papusa de carpa
Daca pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.
De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.
Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
