Nucul te poate scăpa de durerile articulare. Două rețete naturiste pentru reumatism

Se culeg frunze de nuc, se rup in fasii si se stropesc cu tuica de prune, de 35-40 de grade (asa cum se stropesc rufele inainte de-a fi calcate). Se aplica un strat gros de frunze, pe locul dureros – o suprafata de circa 10 cm, apoi se badijoneaza cu o folie de plastic cat mai strans si se leaga deasupra cu fasa elastica. Operatia se face seara inainte de culcare, tratamentul mentinandu-se pana dimineata. Se fac circa 3-4 sedinte.

Se sapa o groapa la radacina unui nuc si se taie un fragment dintr-o ramificatie a ei mai subtire (sa aiba diametrul de circa 5-10 mm). Se spala de pamant si se introduce intr-o sticla de trei sferturi cu ulei de floarea-soarelui sau masline. Se sigileaza bine sticla cu dop de pluta si ceara, apoi se ingroapa in pamant, astfel ca lumina sa nu patrunda. Operatia se face toamna, inainte de a cadea frunzele, iar sticla se scoate iarna, prin luna ianuarie, cand pamantul ingheata. Cu acest ulei se ung partile anchilozate sau dureroase.

Frunzele de nuc se culeg cat sunt tinere si de un verde intens. La tara, se spune ca frunzele de leac sunt cele care se culeg pana in sarbatoarea Sanzienelor, adica pana pe la jumatatea lunii iunie. Bune de leac dar si extreme de bogate in substantele care le recomanda ca medicament natural sunt frunzele dinspre capatul ramurilor. Frunzele se rup fara codita. Odata culese, frunzele se taie sau se rup si se pun la uscat, in strat subtire, pe hartie alba, la loc umbros si bine aerisit. Frunzele sunt uscate si bune de depozitat pentru iarna cand se „sparg” in mana cu zgomot. Atunci pot fi puse la pastrat, in pungi de hartie sau saculeti de panza.